aproapele

Aminteşte-ţi de vameşul, în ce fel se ruga pentru sine, şi depăşeşte-l

În timpul rugăciunii, orice răutate din inimă aruncă de la tine şi iartă orice ai împotriva aproapelui tău. Este, de pildă, un fel de şarpe care, când merge să bea apă, înainte de a ajunge la izvor, dă afară din el tot veninul. Imită şi iscusinţa acelui şarpe şi tot veninul amar aruncă-l din sufletul tău. Iartă-i confratelui tău o sută de dinari, ca şi ţie să ţi se ierte datoria a zece mii de talanţi.

Iubește omul de lângă tine și-L iubești pe Dumnezeu

Iubirea faţă de aproapele este o manifestare a iubirii faţă de Dumnezeu, când ai iubire față de Dumnezeu. Altfel, iubirea faţă de aproapele nu este îndrumată de porunca iubirii, ci este împlinirea unei trebuinţe sufleteşti întâmplătoare.

Să rămânem aproape de Dumnezeu!

Viaţa noastră, existenţa noastră se află în mâinile Lui. Având încredere desăvârşită în El, nu doar să strigăm, ci să şi trăim acel: „Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.

Cum putem lupta cu păcatul mândriei?

Cine se va înfrâna pe sine în vorbă cu aproapele său, nu se va înălța asupra lui, nu va ține să-l contrazică, nu va ține să-l convingă de nu știu care lucruri, nu va ține să iasă întotdeauna pe a lui, că el are ideea cea mai dreaptă, cea mai bună.

În căutarea „păcii de Sus”

Să fii în pace cu Dumnezeu şi cu aproapele îi par a fi Stareţului un prealabil indispensabil oricărei lucrări duhovniceşti (îndeosebi rugăciunii şi împărtăşirii cu Sfintele Taine). Dacă lucrurile nu stau astfel, se impune un demers de pocăinţă şi de reîmpăcare.

Aproapele nostru este fiecare om aflat în nevoie

Creştinii trebuie să înveţe să renunţe, să dăruiască; să poată împărţi puţinul pe care-l au cu fratele. Numai aceasta este metoda de rezistenţă a noastră în faţa vremurilor grele. Cu cât te apropii de aproapele tău, cu atât te apropii de Dumnezeu. 

Dragoste adevărată are acela care nu suferă să asculte insinuări, nici osândiri împotriva aproapelui

Foto: Gheron Iosif Vatopedinul

„Unii, prin depărtarea de mâncăruri își înnobilează trupul, dar cu limba prin cleveteli, mănâncă amarnic cărnurile aproapelui”

Să facem din începutul postului începutul virtuților, ca prin fapte să ne adeverim nașterea duhovnicească și să ne păstrăm nevătămată vrednicia înfierii și să adunăm roadele cultivării noastre la vremea răsplătirii.

Ne este indiferentă mântuirea copiilor noștri?

În Noul Testament, Apostolul Pavel condamnă nepăsarea față de aproapele: „Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi, și mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios” (I Timotei 5, 8).

Drumul greu şi măreţ al nebuniei pentru Hristos

Nebunii şi-au ales în mod conştient drumul celor mai mari umilinţe şi jigniri. Prin acestea, ei au vrut să răstignească în fiinţa lor mama tuturor păcatelor lumeşti – mândria şi pe capul mândriei – diavolul.

Pagini