asceză

Trei surse sigure de bucurie sufletească

Necontenit în legătură cu poporul, ca şi mănăstirile de astăzi, aceşti sihaștri, între sfaturile pe care le dădeau credincioşilor, îi învăţau şi rugăciunea neîncetată.

Călătoria Sfântului David din Gareji la Ierusalim

Piatra care a fost adusă de cuvios în pustia Gareji a început să facă multe minuni. Mulţi bolnavi şi infirmi, care o sărutau cu credinţă, se însănătoşeau cu puterea lui Hristos. Piatra aceasta și-a păstrat până astăzi harul facerii de minuni.

Iubirea scoate din noi ceea ce este mai bun

Niciun ascet nu s-a sfinţit fără nevoinţe. Nimeni n-a putut să ajungă la duhovnicie fără să se nevoiască. Trebuie să fie nevoinţe. Toate să se facă cu bucurie. 

Împărăția lui Dumnezeu e dreptate, nevoință și sfințenie

Independent de modul de asceză specific monahilor, învăţătura creştină prevede pentru toţi creştinii unele nevoinţe ascetice.

Rugăciunea – călăuza permanentă a vieţii creştine

Prin rugăciune, omul se pregăteşte pentru întâlnirea cu Mântuitorul Hristos prin Sfintele Taine şi tot prin rugăciune o şi întreţine. 

Cuviosul Ioan Maxenţiu a apărat, prin scris, credinţa ortodoxă

Împreună cu alţi patru călugări sciţi, Petru, Ioan, Leonţiu şi Ioan, Cuviosul Ioan Maxenţiu a scris şi Epistola călugărilor sciţi, adresată episcopilor africani Datin şi Fortunat, în care se susţine formula teologică „theopashită” că „unul din Treime a pătimit cu trupul”.

Viața Sfintei Cuvioase Isidora

Această cuvioasă maică s-a nevoit în Mănăstirea Tabena sau Tabenisioților din Egipt în veacul al IV-lea. Ea își luă greaua cruce a nebuniei pentru Hristos căci se prefăcea a fi nebună și îndrăcită.

Viaţa călugărească este o viaţă preaminunată

Monah nu este acela care se sileşte să facă ceva mecanic şi este plin de nelinişti. Tot ce face, face numai din iubire către Mirele ceresc, din dragoste dumnezeiască, nu punându-şi în minte iadul şi moartea. Monahismul nu trebuie să fie o fugă negativă, ci o fugă a dragostei dumnezeieşti, a adorării dumnezeieşti.

Avva Macarie Egipteanul şi postul smereniei

Sfântul Macarie cel Mare este unul dintre cei mai mari părinţi duhovniceşti ai Ortodoxiei, propovăduitor al teologiei ascetice egiptene şi povăţuitor al călugărilor de pretudindeni.

Să nu ne amăgim, din dorința de a fi „cât mai duhovnicești”

Celor aflați în ascultare, diavolul le sădește pofta unor virtuți peste putere; iar pe cei din liniștire îi îndeamnă la nevoințe nepotrivite lor.

Pagini