ascultare

Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul care a îngrijit cu smerenie catârii Mănăstirii Dionisiu

După puţin timp, Sfântul Nifon Patriarhul şi-a luat ucenicul şi au plecat în taină de la Vatopedu la Dionisiu, mănăstirea sa din tinereţe, fără a fi cunoscut şi a spune cuiva cine este. După obiceiul acestei mănăstiri, fiecare monah nou venit trebuia să facă un timp ascultare la catâri şi să aducă cu ei lemne din pădure. Sfântul Nifon a făcut această ascultare cu smerenie şi dragoste, până când l-a descoperit Dumnezeu întregii obşti în chip minunat.

Viața copilului – între libertate și organizare

Pe de o parte, trebuie să respectăm libertatea copilului și, pe de alta, să organizăm viața acestuia; când va mânca, când va dormi, când se va trezi, când se va juca, când va învăța. Toate trebuie să se facă în așa fel, încât să se vadă că toate-i slujesc copilului.

Monahia Domnica Dumitrescu – să luăm aminte la noi înșine

„Sileşte-te, maică, din toate puterile sufletului să găseşti vina în inima ta, ca să nu urăşti pe nimeni, niciodată. Că pe cel ce urăşte, Evanghelia îl pune în rând cu ucigaşii de oameni. Fereşte-ne, Doamne, de această osândă!”

Milostivul Arhimandrit Chiriac Nicolau, de la Mănăstirea Neamţ

După război, sergentul Constantin Chiriac se întoarse acasă şi intră ca frate în obştea Mănăstirii Neamţ. Stareţul Timotei, văzând ascultarea şi osârdia sa la cele duhovniceşti, l-a făcut călugăr, apoi diacon şi preot. Căutând să împlinească cu nepătată conştiinţă rugămintea generalului mort departe de ţară, ieromonahul Chiriac Nicolau a folosit banii încredinţaţi pentru alinarea bolnavilor şi luminarea copiilor neştiutori de carte.

„Ani buni și fericiți, zile bune, viitorul, așa cum dorim să-l avem!” - Părintele Teofil Părăian

V-aș pune la suflet gândul acesta, să nu-l uitați: Dumnezeu este cu adevărat Tatăl nostru, iar pe copil îl duce Tata, nu-l lasă la nimeni. În toată vremea vieții noastre să împlinim tot ce putem să împlinim. Silințele noastre cele bune să ne pregătească ani buni și fericiți, zile bune, viitorul, așa cum dorim să-l avem!

Ascultarea adevărată, premisa unei comunicări reale

De multe ori avem impresia că dacă suntem împreună cu celălalt, în aceeaşi cameră – privind la televizor, de exemplu – petrecem timp împreună. Realitatea este însă că fiecare este cu el însuşi, cu gândurile, planurile şi îngrijorările lui. Chiar dacă îl auzim pe celălalt – auzim cuvintele pe care le spune – nu înseamnă că îl şi ascultăm, pentru a înţelege cu adevărat cum se simte în situaţia respectivă.

Responsabilizarea copilului – ține pasul cu vârsta!

Responsabilităţile copiilor vor creşte pe măsura înaintării lor în vârstă. Astfel, ei vor învăţa să fie responsabili pentru faptele lor, pentru obiectele care le aparţin, pentru păstrarea promisiunilor făcute, pentru consecinţele pe care le au faptele lor asupra celor din jur, pentru contribuţia lor la binele familiei din care fac parte.

Clopotul dintre ani

Prin clopot se produce reciprocitatea ascultării: noi Îl ascultăm pe Dumnezeu și Dumnezeu ne aude pe noi (toate cuvintele rostite demn sau nedemn, toate gândurile izvorâte sau zăcute, într-o comunitate se strâng în cupola unui clopot). Liberi de toate schimbările vremurilor vom fi, dacă vom auzi Clopotul dintre ani!

Monahul Gudiil Avăcăriţei – viața ca o candelă nestinsă timp de 50 de ani la poarta Mănăstirii Neamţ

Aproape o jumătate de secol a stat de veghe părintele Gudiil în poarta Mănăstirii Neamţ. Seara închidea porţile grele de stejar, ducea închinătorii la arhondaric şi suna clopotul de odihnă. La miezul nopţii suna clopotul de Utrenie şi chema părinţii la rugăciune, iar în zorii zilei, iarăşi deschidea porţile mănăstirii, trăgea clopotul de deşteptare şi mergea la biserică.

Milostenia – din prisos sau din oricât avem?

Bine este atunci când ai, să dai din prisosul tău, dar este și mai bine când dai din sărăcia ta, precum acea văduvă.

Pagini