botez

Drosida, fiica împăratului Traian – sfânta care s-a botezat singură

Pomenită în sinaxarul bizantin în ziua de 22 martie, sfânta a fost atrasă de viaţa curată pe care o duceau cinci fecioare creştine din Roma. Aflând despre îndeletnicirea lor de a strânge rămăşiţele pământeşti ale creştinilor martirizaţi, tânăra Drosida a venit să le cunoască pe cele cinci femei creştine care înfruntau moartea. Fascinată de curajul lor, fiica împăratului a dorit să participe şi ea la „acţiunea de noapte”. 

Când se întoarce Duhul Sfânt în viața noastră?

Dacă ai nefericirea să-ţi întinezi inima şi să-ţi pierzi sufletul prin păcat, luptă-te să te curăţeşti prin pocăinţă. Încetează să păcătuieşti, pocăieşte-te cu zdrobire de inimă şi vieţuieşte cu mai multă luare aminte. În cel care are inima curată şi trupul neîntinat, va intra Duhul Sfânt şi va stăpâni peste sufletul lui.

Ce semnifică crijma sau pânza albă cu care se îmbracă noul botezat?

Haina (pânza) albă, cu care noul creștin e îmbrăcat (înfășurat) îndată după botez, închipuiește veșmântul luminat și nestricăcios al celor spălați și curățiți de păcate.

Cum putem câștiga harul lui Dumnezeu?

Harul lui Dumnezeu îl primim de la Botez și îl păstrăm în noi prin Sfintele Taine și prin toate faptele bune.

Postul înseamnă comuniune cu oamenii și cu Dumnezeu

Nu trebuie să stricăm postul, nu trebuie să stricăm rânduiala. Nu pentru că a mânca este păcat, ci pentru că noi ne caracterizăm prin rânduială. E important dacă este sau nu este rânduială, pentru că Dumnezeul nostru este Dumnezeul rânduielii, Dumnezeul nostru este Dumnezeul ordinii, nu al indisciplinei.

Sâmbetele Postului Mare, zile de pomenire a celor adormiți în Domnul

Cu excepția primei Sâmbete, care este prin tradiție închinată Sfântului Teodor Tiron, și celei de a cincea – aceea a Acatistului Bunei Vestiri – cele trei Sâmbete ce rămân sunt zile de pomenire obștească a tuturor celor care „întru nădejdea învierii și a vieții celei veșnice” au adormit întru Domnul.

Sfinţii Mucenici Tit şi Gordian, propovăduitori şi apărători ai credinţei ortodoxe în Dacia Pontică

Episcopul Tit a fost protector şi părinte sufletesc al multor sfinţi martiri autohtoni şi din întreg Imperiul Roman, exilaţi la Gurile Dunării şi apoi martirizaţi aici de către împăraţii Diocleţian, Galeriu şi Liciniu, până în anul 323. Pârât fiind la împăratul Liciniu, însuşi Fericitul Episcop Tit a fost prins, chinuit şi înecat în Marea Neagră la 3 ianuarie, când i se face şi pomenirea. Sfintele sale moaşte au fost luate şi îngropate de ucenici la Tomis.

Salvat de la otrăvire prin semnul Sfintei Cruci ‒ minunea cu omul izbăvit de la moarte și din sărăcie

De fiecare dată când ajungea acasă, mai înainte s-o bea, omul o însemna cu semnul Crucii, după care bea otrava. Şi puterea semnului Crucii îl menţinea în viaţă şi nevătămat. Când acest lucru a ajuns la cunoştinţa vrăjitorului evreu, pe acesta l-a cuprins o frică sfântă, a venit la marele Apostol Ioan Teologul, s-a lepădat de păgânătate, a primit credinţa creştină şi s-a botezat.

La Taina Botezului, de ce preotul suflă peste prunc de trei ori în chipul crucii?

La minte spre a putea pătrunde în înțelesurile cele duhovnicești, la gură spre lauda și mărturisirea Adevărului, la piept (la inimă) spre trăirea celor înțelese și mărturisite.

Crezul – condiție esențială a creştinării

Unirea cu Hristos, pecetluită prin mărturisirea solemnă a credinței, făcută sub forma rostirii Crezului, a intrat în generală întrebuințare în practica Botezului din toate riturile liturgice răsăritene, imediat după Sinodul al II-lea Ecumenic (anul 381). Simbolul de credință ne arată supunerea față de Împăratul și Dumnezeul nostru.

Pagini