călugăr

Cărţile sfinte – povăţuitoarele Monahului Damian Ţâru

„Rugăciunea şi citirea sunt singura mea mângâiere. Uneori mă apuc seara de citit şi când mă adâncesc în citire, uit să mai mănânc şi să mă mai culc. Deodată mă întreb: de ce nu mai luminează lampa? Când privesc pe fereastră, observ că răsare soarele.”

Amintiri ale Arhimandritului Gherontie Ghenoiu despre înaintașii săi cu viață sfântă

Pentru că nu intră femei în Mănăstirea Frăsinei, călugării au un mare folos duhovnicesc, căci sunt scutiţi de multe primejdii şi ispite ale desfrânării. Alt folos mare este liniştea duhovnicească ce domneşte în mănăstire, înstrăinarea de lume şi cugetarea la cele dumnezeieşti.

Să devenim asemănători lui Hristos

Când, puţin câte puţin, începem să trăim conform Evangheliei, abia atunci ne dăm seama cât de departe suntem de Hris­tos, pentru că scopul vieţii noastre este acela de a de­veni asemenea lui Hristos.

Monahul Silvestru Ailincăi, cel pe care îl trezea Maica Domnului la rugăciune

Pe când erau cu toţii la Utrenie şi se cânta „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...”, părintele Silvestru făcea metanii după obicei la icoana Maicii Domnului. Apoi a rămas în genunchi, cu fruntea la pământ. Părinţii credeau că l-a furat somnul. La sfârşitul slujbei au vrut să-l trezească, dar, o, slăvită minune! Părintele Silvestru îşi dăduse duhul înaintea icoanei Preasfintei Fecioare!

Chiliile româneşti de la Colciu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos (3)

Dacă vom face toate cu rugăciune şi binecuvân­tare, nu vom greşi calea mântuirii niciodată.

Soţul din tinereţe al Cuvioasei Teodora de la Sihla ‒ Cuviosul Elefterie Sihastrul

Mai târziu, înţelegând că fericita Teodora s-ar fi retras la pustie în Munţii Neamţ, ieroschimonahul Elefterie a fost îndemnat de Dumnezeu să meargă pe urmele ei. Deci, ajungând la Schitul Sihăstria şi rătăcind pe la pustnicii ce se nevoiau în Munţii Sihlei, a dat şi de peştera Cuvioasei Teodora, care nu de mult se mutase la iubitul său Mire, Iisus Hristos.

Sfârşitul mucenicesc al Cuviosului Simeon Sihastrul şi al ucenicilor săi

În primăvara anului 1704, chiar în noaptea de Înviere, pe când toţi părinţii erau la biserică, s-a pornit de pe Ceahlău o mare avalanşă de zăpadă asupra schitului. Atunci unul dintre ei, cu viaţă aleasă, a strigat: „Părinţilor, să luăm repede icoana Maicii Domnului şi să fugim pe obcină, că vine muntele peste noi!”. Ceilalţi, crezând că aiurează, nu l-au ascultat. Atunci, smeritul sihastru a luat singur icoana Maicii Domnului şi a fugit din biserică. Îndată, avalanşa de zăpadă a acoperit schitul, biserica şi părinţii, după ce Cuviosul Simeon a citit Evanghelia Sfintelor Paşti, dându-şi cu toţii duhul în mâinile lui Dumnezeu Celui Care a înviat din morţi.

Mănăstirea Decani – Serbia

Una dintre cele mai reuşite lucrări de artă bizantină, Mănăstirea Decani a fost ctitorită de Sfântul domnitor Ştefan Uros III Decanski, pe râul Bistrica, sub văile povârnite ale munţilor Prokletije.

Peştera Cuviosului Nil Izvorâtorul de Mir

În partea dreaptă a cărării care duce de la Schitul Kavsokalivia spre Marea Lavră, mai sus de „Debarcader” (Karavostasi), în partea de sus a unui pisc ascuţit şi pietros, precum un cuib de vultur se află Peştera Cuviosului Nil.

Cuvioşii Părinţi din Mănăstirea Secu, ucişi în propria lor mănăstire

Uciderea acestor cuvioşi călugări în propria lor mănăstire este un fapt unic în istoria monahismului nostru. Aceasta ne aminteşte de Cuvioşii Părinţi ucişi de beduini în Sinai, în Rait şi la Mănăstirea Sfântul Sava, în secolele IV-VI. Martor al acestui măcel a fost Cuviosul Zosima, un mare sihastru de la Pocrov, care a scris în însemnările sale câteva pagini zguduitoare. Se spune din bătrâni că până în zilele noastre apar pe pământ pete roşii de sânge, pe locul unde au fost tăiaţi cu sabia cuvioşii martiri români.

Pagini