credincios

Dumnezeu nu-l va lăsa niciodată pe omul credincios, care trăiește printre ispitele acestei lumi

Gândiți-vă la stratul de asfalt de pe drum. Mașinile trec peste el cu viteză, însă printr-o crăpătură o floricică încearcă să iasă la suprafață. Crește și se bucură de viață. Florile care cresc pe câmp, pe lângă râu, n-au o asemenea valoare ca aceasta, care a crescut fără apă, printre roțile mașinilor și printre gunoaie. Dar ea înflorește în ciuda a toate.

Protosinghelul Iosif Rusu – o viață de aleasă nevoinţă, milostenie şi jertfă de sine

În anul 1914, s-a dus la Sfântul Munte, unde s-a nevoit mult cu postul şi cu rugăciunea, timp de opt ani de zile. Apoi, întorcându-se în ţară, a slujit ca preot paroh zece ani, în satul Brâncoveanu (Dolj), povăţuind pe mulţi credincioşi la calea mântuirii. Între anii 1933-1940 a fost egumen la Mănăstirea Călui (Dolj), iar din anul 1940 a fost numit duhovnic la „Mănăstirea dintr-un Lemn” (Vâlcea).

Arhimandritul Gherontie Ghenoiu – despre păcate şi rolul preotului în combaterea lor

Cel dintâi păcat de moarte cu care ne luptăm este mândria, apoi urmează neştiinţa, din cauza lipsei de cunoştinţă duhovnicească. Beţia, desfrâul, divorţul şi uciderea de prunci, toate se pot combate prin predici bune, rostite de preoţi în biserici, cu orice ocazii. Apoi prin spovedanie, rugăciune, exemplul personal al preotului şi citirea cărţilor sfinte.

Cazania Mitropolitului Varlaam – prima carte românească tipărită în Moldova

Cazania Mitropolitului Varlaam este cea mai importantă carte veche de învăţătură duhovnicească, alături de Biblia lui Şerban, din anul 1688. Datorită limbii sale atât de curgătoare şi învăţăturii ei dătătoare de viaţă, această carte a avut cea mai largă răspândire pe pământul ţării noastre, mai ales în Transilvania, unde se mai păstrează astăzi peste 350 de exemplare în manuscris. Setea de Hristos, ca şi unitatea de credinţă, de limbă şi de simţire au făcut pe mulţi credincioşi din Transilvania să o scrie cu mâna, pentru a circula mai uşor şi a fi citită din casă în casă. Cazania de la Iaşi a fost multă vreme pentru români cea dintâi carte de religie, de citire, de învăţătură şi de mângâiere duhovnicească, pe limba şi înţelesul tuturor.

Gheron Iosif Vatopedinul: „Suntem datori să ridicăm crucea restului omenirii”

Ceea ce trebuie să se întâmple este ca oamenii să vadă astăzi că se aplică în mod practic Evanghelia. Și nu vor vedea aceasta nicăieri, decât numai la creștinii credincioși.  

Arhimandritul Nicodim Sachelarie, ctitor al bisericii din satul natal

A construit, cu ajutorul credincioşilor, o biserică nouă în cinstea Născătoarei de Dumnezeu şi mult a mângâiat pe toţi cu cuvintele şi faptele sale. Ziua lucra la biserică şi vorbea cu oamenii, iar noaptea se ruga în chilie şi scria cuvinte de învăţătură şi zidire creştinească. 

În momentele de cumpănă, Arhimandritul Cleopa Ilie primeşte ajutor de la Maica Domnului

Ascultând Dumnezeu rugăciunea lui, în noaptea cea de pe urmă, pe când se ruga, i-a grăit Maica Domnului din icoană, zicându-i: „Nu te întrista pentru tulburările de la Mănăstirea Neamţ, că le voi linişti eu! Dar să nu fii în îndoială!”. Căci un gând îi spunea să se ducă şi alt gând să nu se ducă la Mănăstirea Neamţ.

Pocăința – drumul către credință

Până când omul nu împlinește lucrul în care a crezut, credința nu este credință adevărată.

Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti

Între anii 1515-1517, moaştele Sfântului Nifon au fost aduse în Ţara Românească şi au stat la Mănăstirea Dealu, iar la 16 august 1517 Sfântul Ierarh Nifon a fost canonizat la Mănăstirea Curtea de Argeş, de către Teolipt I, Patriarhul Constantinopolului, împreună cu Sinodul Ţării Româneşti şi cu toţi egumenii Muntelui Athos, care au luat parte la sfinţirea frumoasei mănăstiri de la Argeş.

Cum a scos Cuviosul Sisoe Sihastrul Schitul Rarău de sub ocupaţia străină

În zorii zilei au poposit într-o frumoasă poiană de munte, aproape de locul numit „Piatra Zimbrului”. Aici au aşezat icoana Maicii Domnului într-un trunchi de brad şi au făcut priveghere şi liturghie de mulţumire lui Dumnezeu. Apoi au construit o biserică de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, cum se vede până astăzi, în care au aşezat catapeteasma şi sfânta icoană, protectoarea schitului.

Pagini