dragoste

Sfaturi pentru reînnoirea dragostei

Începutul îndreptării de sine este atunci când în inimă răsare lepădarea de sine, în urma căreia se reînnoiesc dreptatea și dragostea, iar după acestea încep să prindă viață, una câte una, toate celelalte virtuți.

Cum se creează în noi dragos­tea de Dumnezeu prin Rugăciunea inimii

Părinții duhovnicești subliniază mereu că această cale este, înainte de toate, împlinirea poruncilor lui Hristos.

Curiozitatea – forma prin care copilul caută să cunoască adevărul

Simţământul năzuinţei spre adevăr e înnăscut în fiecare om, prin urmare şi în copil. Ce-i drept, el e slăbit şi întunecat de păcatul strămoşesc, dar nicidecum nu-i stins ori înăbuşit cu desăvârşire. Această năzuinţă spre adevăr a copilului se manifestă în curiozitatea lui. Copilul întreabă despre toate şi tot ce-i spun adulţii ia drept adevăr curat, atâta vreme cât n-a fost încă amăgit.

Când pleacă dragostea, rămâne iadul

Depărtarea omului de Dumnezeu este iad. Însă cel mai chinuit este diavolul, pentru că este cel mai depărtat de Dumnezeu, de dragoste. Iar acolo de unde pleacă dragostea, rămâne iadul.

Din dragoste către Dumnezeu, omul se desprinde de ambițiile lumești

Cel care cade la Hristos cu credinţă şi cu dragoste, cu smerenie şi cu lacrimi, aceluia i se dau mângâieri şi negrăite bucurii.

În atenţia familiei contemporane

Dacă soții, în mod conștient, iși iau sarcina de a păstra cu orice preț pacea familiei, dacă iși cruță unul altuia sentimentele, dacă se străduie să fie tandri și delicați; dacă soțul manifestă iubire și cavalerism, iar soția dragoste și supunere, aceasta va șterge toate contradicțiile și greutățile ce stau în calea unirii lor duhovnicești, sufletești și trupești. Se înțelege, acesta este idealul, pe când viața ne arată adeseori cu totul alte lecții... 

Îndrăgostirea e totuna cu dragostea?

Nimeni nu tăgăduieşte că a fi îndrăgostit e o trăire plină de bucurie şi fericire – dar ea nu poate ţine la nesfârşit. Ea poate doar să se transforme în ceva mai mare, în dragoste autentică, ori să dispară de tot.

Cuviosul Eufrosin Sihastrul – ucenic ales al Cuviosului Agapie

În timpul acestui cuvios, biserica cea dintâi şi chiliile Mănăstirii Agapia Veche ruinându-se în urma unei alunecări de teren, pustnicul Eufrosin cu ucenicii săi au construit o altă biserică de lemn cu hramul „Minunea din Colose a Arhanghelului Mihail”. Această sihăstrie era cunoscută şi cu numele de „Mănăstirea lui Eufrosin” sau „Mănăstirea Sfântului Mihail”. 

„Această întâmplare dure­roasă a devenit cea mai frumoasă minune a vieţii noastre”

Când l-am văzut prima oară pe tata la reanimare, legat de mâini şi de picioare, cu privirea pierdută, nu am putut decât să ne înfiorăm şi să strigăm înlăuntrul nostru la prietena de taină a copilăriei noastre, Cuvioasa Parascheva.

Himera omului modern – o fericire fără Dumnezeu

Precum nu poţi să prinzi cu mâna Din apă, luna nicidecum, Așa nici pe «himera» vieţii Din calea veacului de-acum.

Pagini