dragoste

Doi Sfinți Mucenici și o poveste de iubire „atipică” zilelor noastre

An de an, în ziua de 26 august, Biserica ne amintește de o poveste de dragoste „atipică” timpurilor în care trăim: o soţie care îşi îndeamnă soţul să sufere mucenicia. Cine au fost aceștia și cum au ajuns să fie considerați modele de căsnicie creștină autentică?

Este necesar ca soţii să fie mai legaţi unul de celălalt, decât de părinţi

Soţul şi soţia sunt mai apropiaţi chiar decât copiii şi părinţii – deşi, bineînţeles, nimeni nu poate desfiinţa cinstirea şi dragostea faţă de tată şi de mamă. Generaţia mai în vârstă trebuie să-şi aducă aminte că acum pentru copii este mai important să-şi construiască armonios relaţia de familie cu jumătatea lor, căci faţă de ei vor rămâne oricum copii iubitori. E absolut firesc ca soţii să fie mai legaţi unul de celălalt decât de părinţi. Aceasta este legea Facerii.

Așteptările nerealiste zdruncină căsnicia aflată la început de drum

Cei mai mulţi tineri intră în căsătorie cu siguranţa că o căsătorie potrivită le oferă imediat legătura pe deplin satisfăcătoare cu celălalt. De aceea, când întâmpină greutăţi, consideră că au făcut o greşeală în alegerea lor şi că trebuie să renunţe la căsătorie şi să caute din nou persoana cu care să aibă o relaţie de la început şi permanent satisfacătoare. 

Nu ne mai iubim, adică nu mai avem vin

Iubim în celălalt întruchiparea aşteptărilor noastre. Iubim în modul în care am fost învăţaţi să iubim; chiar dacă asta înseamnă să repetăm greşelile părinţilor noştri... Iubim pentru că aşa am apucat să iubim. Dar cât de adevărată este această iubire? Cât ţine ea? Vorba Părintelui Cleopa (adaptată): ţine doar până la prăşit sau până la sfârşit? Şi dacă nu ţine, care este explicaţia? Şi care este soluţia?

Dragostea conjugală nu reprezintă un impediment în atingerea sfințeniei

Relaţiile dintre soţi cer multă răbdare şi tandreţe, tact şi înţelegere. Femeia nu trebuie traumatizată, ci să primească bucurie la fiecare descoperire nouă a persoanei soţului, a dragostei lui pentru ea şi invers.

De ce e necesară spovedania înainte de Taina Cununiei

Taina Spovedaniei, împlinită înaintea primirii Tainei Cununiei, capătă o funcție educativă, având rolul de a-i apropia și mai mult pe tineri de momentul profund la care vor participa și de înțelesurile adânci ale Tainei, făcându-i cu adevărat să înțeleagă măreția încununării lor în Hristos.

(Video) Pr. Constantin Necula: „Mamelor, copiii nu se cresc prin sfaturi primite de la alții!”

Fragment din conferința „Familia, casa sufletului copilului. Educația în iubire”. Evenimentul a fost organizat de către Asociația „Prorelis”, în data de 12 mai 2016, şi l-a avut ca invitat pe Părintele Constantin Necula. Vă recomandăm să urmăriţi aici prima parte a conferinţei, iar partea a II-a (întrebări și răspunsuri), aici.

De ce nu a fost zărit Sfântul Ioan Gură de Aur printre mărturisitorii Bisericii

„Luându-mă de mâna dreaptă, m-a condus într-un loc cu lumină mare și plin de slavă unde mi-a arătat pe mărturisitorii credinței și pe doctorii Bisericii. Eu unul, mă uitam după cel pe care mi-l doream atât de mult să-l văd, pe marele și iubitul meu Ioan”.

Femeia să aibă îndrăzneala de a rămâne, în toate, femeie!

De dragoste are nevoie lumea, iar femeia este adevăratul izvor al dragostei. Femeia trebuie să aibă îndrăzneala de a fi în toate, şi de a rămâne în toate, femeie.

Din suferința Crucii s-a născut bucuria Învierii – iată creștinismul!

Biserica exprimă cel mai bine firescul unei relații personale dezinteresate. Biserica transmite un categoric „Nu” seriozității ipocrite și bucuriei exaltate, și un categoric „Da” seriozității senine și bucuriei sobre. Adesea confundăm nevoia de a fi serioși, când vine vorba de Biserică, cu teama de pedeapsă, iar când vine vorba să ne bucurăm de viață, ne entuziasmăm de suprafață. Biserica echilibrează lucrurile: din suferința crucii s-a născut bucuria Învierii.

Pagini