evlavie

Slava deșartă – o patimă căreia îi permitem să ne însoțească și la biserică

„Fii osârduitor în sufletul tău, fără să dai în vileag asta nici prin mișcarea trupului, nici prin înfățișare, nici prin cuvânt.”

Sfântul Chiriac de la Tazlău, mare dascăl al liniştii

Cinstitele sale moaşte s-au aşezat de ucenici într-o peşteră pe Măgura Tazlăului şi multe minuni de vindecare se făceau prin ele. Pe acest cuvios l-a cunoscut încă din viaţă şi smeritul Mitropolit Dosoftei şi i-a sărutat moaştele, precum însuşi mărturiseşte: „Apucat-am în zilele noastre părinţi înalţi la podvig (nevoinţă) şi plecaţi la smerenie adâncă: pe părintele Chiriac de la Bisericani şi pe Chiriac de la Tazlău”.

Rugăciunea este cel mai eficient mod de rezolvare a tuturor problemelor

De exemplu, ori de câte ori spui Doamne, miluieşte-l pe copilul meu!, Hristos îi trimite copilului tău gânduri bune. Cu cât te vei ruga mai mult, cu atât mai multe vor fi gândurile bune pe care le va primi.

Mândria îl împiedică pe om să-și vadă viața cu obiectivitate

De nicio patimă nu se bucură atât diavolul ca de mândrie: cei mândri poartă pe frunte pecetea lui. Diavolul se străduie să semene până și în virtuțile noastre neghinele mândriei.

Să ne uităm la Sfântul Ioan Botezătorul, prietenul Lui Hristos, și să ne minunăm de smerenia lui!

Smerenia este maica virtuții, nu te lasă să te socoți mai bun decât aproapele tău. Dacă Sfântul Ioan Botezătorul, cel sfințit din pântecele maicii sale, atât de mult a postit și s-a smerit, cum trebuie să fie smerenia și nevoințele și postul nostru, a celor ce suntem plini de păcate!

De ce ne închinăm şi sărutăm Sfânta Evanghelie?

Credincioşii se închină şi sărută Sfânta Evanghelie în semn de deosebită evlavie şi râvnă duhovnicească, întrucât se întâlnesc cu Domnul Hristos, prezent în mijlocul lor.

Sfânta Ioana – dama de curte care a îngropat capul Sfântului Ioan Botezătorul

Potrivit tradiției, ea este cea care a reușit să găsească capul Sfântului Ioan Botezătorul, după ce acesta a fost decapitat la ordinul regelui Irod.

Fericitul Mitropolit Dosoftei avea mare evlavie la sfinţii români

Cel mai de preţ odor al Moldovei, la care Mitropolitul Dosoftei ţinea foarte mult, erau moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Pe acestea mutându-le în catedrala de la Iaşi, bunul păstor le păzea cu mare sfinţenie şi la vreme de primejdie făcea cu ele litanie prin ţară şi multe minuni şi semne se făceau spre mângâierea poporului binecredincios. În anii 1686-1687, fiind mare tulburare şi neaşezare în ţară, mitropolitul a luat sicriul cu sfintele moaşte şi s-a dus cu ele în Polonia, la Zolkiev.

Cinstiți-o pe Maica Domnului!

Frații mei, se cade să o cinstim pe Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea prin posturi, rugăciuni, milostenii și fapte bune.

Când îi pot vorbi copilului meu despre Dumnezeu?

Grăbiţi-vă să semănaţi sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu în pământul inimii, care a fost adăpat cu apa vie a Sfântului Botez şi încă nu a fost înţelenită de neghinele păcatelor celor de voie şi de mărăcinii gândurilor mincinoase şi deşarte.

Pagini