foame

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu ca fiului risipitor, de pâine; ca muribundului, de tot ce-i viu: parcă e foamea-ntregii lumi în mine...

În momentele de cumpănă, Arhimandritul Cleopa Ilie primeşte ajutor de la Maica Domnului

Ascultând Dumnezeu rugăciunea lui, în noaptea cea de pe urmă, pe când se ruga, i-a grăit Maica Domnului din icoană, zicându-i: „Nu te întrista pentru tulburările de la Mănăstirea Neamţ, că le voi linişti eu! Dar să nu fii în îndoială!”. Căci un gând îi spunea să se ducă şi alt gând să nu se ducă la Mănăstirea Neamţ.

Recompensa unui sacrificiu

Cine împarte are cât îi trebuie, cine nu împarte trudeşte singur să-şi care poverile. 
Postim ca să simțim foame și foamea să devină rugăciune și, prin ea, dragoste pentru Cuvântul întrupat.
___   Maica Siluana Vlad

Hrană pentru sufletele noastre

Pâinea şi apa sufletului nostru vin şi azi de sus, din cer, căci sunt şi azi hrana celor care înaintează spre mântuire.

Foamea de veșnicie și lăcomia pântecelui

Derapajul intervine atunci când plăcerea mâncării devine un scop în sine, mult exagerat, dând iluzia că dorul infinit după veșnicie, sădit de Dumnezeu în om, poate fi astâmpărat de mâncare sau de băutură. În loc de cale de comunicare cu Dumnezeu și cu oamenii, hrana devine piedică și motiv de sminteală.

Cuviosul Avxentie Sihastrul – binecuvântat cu darul lacrimilor, înaintevederii şi rugăciunii inimii

Acest cuvios sihastru român ajunsese cu nevoinţa la măsura părinţilor de demult, ostenindu-se toată viaţă în privegheri de toată noaptea, în foame şi sete, în frig şi cumplite ispite de la diavoli. Însă mâna Domnului îl acoperea şi darul Duhului Sfânt se odihnea în sufletul lui.

Setea şi foamea de Dumnezeu

În fiecare dintre noi există o sete şi o foame de Dumnezeu, pe care greu ni le însușim.

Mi-e sete și foame de Tine, Doamne!

Dar după atâţia ani de alergare şi căutare, nu am găsit ceea ce aveam nevoie. Cine din oameni ar putea să-mi dea fericirea?

Apă și hrană pentru sufletele noastre

Pescarii s-au ţinut contra valurilor, au avut şi merinde, dar pe urmă au murit de sete în mijlocul apelor mării, pentru că apele acestea sărate nu astâmpără setea.

Pagini