Hristos

Renunțarea la desfrânare – o reconvertire la creștinism

Idolul cel mai cumplit, căruia nu este om care să nu-i aducă jertfe, este chiar trupul nostru.

Să ai în mână, în loc de piatra care doboară, iubirea care iartă!

Dar de asta a venit Hristos, ca să ne ia piatra din mână şi să pună în loc inima noastră.

Sărutarea mâinii preotului nu este sărutare obişnuită, ci este sărutare sfântă

Şi când îi sărutaţi mâna, sărutaţi cinul care de la apostolii lui Hristos a trecut asupra multor mii de slujitori ai altarului lui Dumnezeu. Iar sărutând cinul preotului sărutaţi şi pe toţi marii sfinţi şi vrednicii duhovnici care au purtat acest cin de la apostoli până acum.

(Video) „Cine este Hristos, cine este omul?” - PS Părinte Benedict Bistrițeanul

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în Duminica a VII-a după Paști (a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic ), la Biserica de la Coroana, cel mai vechi monument istoric din municipiul Bistriţa (secolul XIII).

Monahul Marcu Dumitrescu era numit de gardieni „fachirul”

Niciodată nu plângea, oricât de mari ar fi fost chinurile la care era supus. Harul lui Dumnezeu îl acoperea, dar temnicerii nu ştiau de astfel de lucruri. Odată, însă, a izbucnit în plâns. „Gata! L-am biruit pe fachirul!”, au strigat bucuroşi anchetatorii. Însă nu era nici pe departe aşa. Părintele Marcu plângea de mila celui ce era bătut lângă dânsul.

Biserica ne adună pe toți în jurul lui Hristos

Ce măreață, dumnezeiască, luminoasă, mântuitoare, veşnică zidire este Sfânta Biserică! Fericiţi suntem, că ne-am născut şi trăim în ea şi primim de la ea nenumărate daruri harice, după mila Domnului nostru Iisus Hristos, după bunăvoirea lui Dumnezeu-Tatăl şi harul Duhului Sfânt. 

Cel mai scump sălaş al lui Hristos este inima omului şi Biserica

Să ne rugăm şi noi în tot locul, să-L cinstim pe Hristos şi să-I facem loc în inimile noastre. Dar să nu nesocotim bisericile, unde se jertfeşte scumpul Lui sânge, numai pentru că unii oameni n-au înţeles această taină. 

Avem privilegiul de a-L binecuvânta pe Dumnezeu

Pentru omul adevărat cea mai bună definiţie, prima sa însuşire care-i permite să fie ceea ce este, este recunoştinţa sau rugăciunea de mulţumire. Omul se deosebeşte de celelalte vieţuitoare şi prin privilegiul de a fi preot al creaţiei, de a-L binecuvânta pe Dumnezeu, de a cere binecuvântarea Sa asupra altor persoane şi asupra lucrurilor.

Monahul Atanasie Păvălucă, toată viaţa păstor la oile mănăstirii

„Tată, dă-ne partea de moştenire ce ni se cuvine, că noi plecăm amândoi la mănăstire!” Deci le-au dat părinţii drept moştenire 500 de oi albe. În primăvara anului 1900, cei doi fraţi au venit la Mănăstirea Neamţ şi s-au dăruit lui Dumnezeu, împreună cu oile şi toată averea lor.

Episcopul Chesarie Păunescu – o viaţă încununată de virtuţi

La începutul anului 1944, arhimandritul Chesarie Păunescu a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi hirotonit episcop al Constanţei şi apoi al Dunării de Jos, ascultare pe care o duce cu mare demnitate şi dăruire pentru Biserica lui Hristos. Peste un sfert de veac a păstorit bunul păstor turma cea cuvântătoare, a hirotonit sute de preoţi, a restaurat şi înnoit zeci de biserici, a făcut vizite canonice prin oraşe şi parohii de ţară şi a mângâiat multe suflete zdrobite.

Pagini