iubire creștină

De ce ne simțim străini în lumea aceasta?

Iisus a fost un străin în lumea aceasta, fiindcă El a venit într-o lume plină de păcat şi a adus o învăţătură nouă, inacceptabilă. Noi astăzi suntem obişnuiţi, cel puţin teoretic, să spunem că trebuie să fii umil, să ierţi pe vrăjmaşul tău, să-l iubeşti pe aproapele tău... Teoretic ştim toate lucrurile acestea. Dar atunci Iisus venea într-o lume care nu ştia lucrul acesta, care nu accepta astfel de lucruri.

Cum se poate ca o rugăciune sinceră să fie atât de eficientă?

Duhul Sfânt care lucrează în mine lucrează şi în ei în acelaşi moment, El care îndeplineşte totul. „Un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (I Corinteni 10, 17).

Creştinul şi „răzbunarea” prin bunătate

Tu, când faci bine vrăjmaşului tău, încetul cu încetul scoţi dinlăuntrul tău dispoziţia pentru pedepsirea acestuia şi devii prietenul lui. Nimeni nu-şi va îngădui să-l aibă drept vrăjmaş pe cel pe care-l hrăneşte, chiar dacă ar porni cu scopul să-l pedepsească. 

Iubește, ca să fii iubit!

Sunteţi datori să aveţi multă atenţie în relaţiile dintre voi şi să vă respectaţi unul pe altul, ca persoane sfinte, fiind chipuri ale lui Dumnezeu. Să nu iei seama niciodată la trupul şi la frumuseţea omului, ci la sufletul lui. Luaţi seama la sentimentul iubirii, pentru că atunci când inima nu este încălzită de credinţă curată, iubirea este în primejdie să devină trupească şi nefirească, este în pericol să întunece mintea, şi să aprindă inima.

Iubesc sau mi se pare că iubesc?

Dintre două fapte bune, alege fapta cea mai mare. Porunca iubirii e porunca cea mai mare, de aceea insistă Mântuitorul. Deci e o întrebare justificată; să ne-o punem toţi: „Iubesc sau nu iubesc?”, că e poruncă, dragă! Să nu credeţi că Mântuitorul a vorbit numai pentru veacul respectiv, pentru apostoli. Nu. A vorbit pentru toate timpurile. Şi noi avem privilegiul că suntem creştini.

La temelia unei familii fericite stă o prietenie curată

Eu v-aş sfătui să nu vă grăbiţi să vă legaţi cu legăturile căsătoriei până nu prinde rădăcini în voi viziunea creştină faţă de lume. În perioada luptei duhovniceşti şi a devenirii, e mai bine să nu vă legaţi cu grijile vieţuirii în căsnicie. Încercaţi să vă verificaţi într-o prietenie curată – ea trebuie să stea la temelia unei familii curate.

Când nu-l „înghiţi” pe aproapele tău, s-ar putea ca problema să fie la tine

Dacă îţi doreşti sănătatea, tu va trebui să te îndrepţi, nu aproapele tău, aşa cum vom vedea în continuare. Deseori te întristezi şi cârteşti: „Acest om mi-a devenit nesuferit! Mă ocărăşte, mă dispreţuieşte, mă vorbeşte de rău, să vezi ce-i fac!”. Dar această atitudine este greşită.

„Astăzi, oamenii cer să fie iubiţi şi de aceea eşuează”

Cea mai eficientă armă a mântuirii noastre este îngăduinţa. Mila care ne vine de la Dumnezeu trebuie întoarsă în dar spre semenii noştri.

Copilul iubitor de Dumnezeu va avea în credință sprijin pentru întreaga viață

În toate eforturile noastre de a-i învăţa pe copii despre credinţă – de a le transmite cunoştinţe referitoare la doctrină şi la practicile spirituale ortodoxe –, nu am neglijat oare singurul aspect cu adevărat necesar? Nu cumva am eşuat a le arăta iubirea lui Hristos într-un mod atât de profund, încât să nu-şi mai dorească vreodată să plece? Oare metodele noastre nu s-au axat mai mult pe instruire, decât pe formare? Instruirea vine din afară, dar un copil iubitor de Dumnezeu se formează dinspre interior.

Există prietenie de durată între un băiat și o fată?

Relația dintre un băiat și o fată trebuie să fie foarte firească, asemenea unei „agape”. Dacă se ajunge la „eros”, cei doi trebuie să mulțumească lui Dumnezeu pentru un astfel de dar.

Pagini