laudă

Pentru a prețui rugăciunea, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Un copil necunoscător dă o salbă de aur veritabil a mamei sale pe o jucărie de tinichea sclipitoare. Dă lucrurile de mare preţ pe lucruri de nimic. Pentru ce? Pentru că nu le cunoaşte valoarea.

Smerenia are întotdeauna demnitate

Nu există smerenie fără demnitate! Iar smerenia nu se transformă în prostie decât atunci când este o smerenie orgolioasă. Când are ea ceva de dovedit. Băi, ce smerit sunt eu!

Maica Domnului, singura noastră nădejde

În faţa ochilor ei, zi de zi, noapte de noapte, ceas de ceas şi clipă de clipă, stă mulţimea oamenilor, dintre care unii sunt împresuraţi de nevăzuţii vrăjmaşi ce caută pieirea lor, alţii sunt îngreunaţi de necazuri şi nenorociri nemăsurate, iar alţii suferă de neputinţe şi boli grele; şi pe toţi îi vede Preabinecuvântata Maică a lui Dumnezeu.

Rugăciunea – conversația și împăcarea cu Dumnezeu

Rugăciunea este vorbirea şi unirea omului cu Dumnezeu, tărie a lumii, împăcare cu Dumnezeu, maica lacrimilor, ştergerea păcatelor.

În familie, părinții trebuie să antreneze copilul pentru viața adevărată

Copilul este pentru părinții săi darul și binecuvântarea lui Dumnezeu. Părinții pot modela din acest fraged aluat un om al binelui sau, prin nepurtarea lor de grijă, pot periclita viitorul copilului, căruia îi va veni greu să distingă între întuneric și lumină.

Primeşte jertfa cuvintelor mele, Doamne!

Îndreptează-mi cuvintele cu adevărul Tău şi primeşte-le la picioarele scaunului Tău. Tămâiază-mi jertfa cu tămâia înmiresmată a rugăciunii unui sfânt şi nu o lepăda, O, Stăpâne Întreit strălucit al lumilor.

Cum pot să mă mântuiesc?

„Vezi că nici când i-ai grăit de rău nu ţi-au spus ceva împotrivă, nici când cu laude i-ai fericit, nu ţi-au zis ţie ceva. Aşa şi tu, de vei voi să te mântuieşti, să fii ca un mort, nici ocărându-te, să nu te mânii, nici cinstindu-te să nu te înalţi şi atunci te vei mântui”.

Când buzele vorbesc de bine, iar inima taie și spânzură

„Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi”; „cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau” (Psalmii 54, 24; 61, 4), ne spune Prorocul David despre buzele viclene care pot rătăci sufletul nostru.

Virtutea este prin ea însăşi vrednică de laudă

Din virtutea unui om se pot folosi mulţi oameni răi, în vreme ce răutatea multora nu poate vătăma pe un om care lucrează cu adevărat virtutea.

Pentru Maica Domnului, lauda oamenilor nu e mai prejos decât lauda îngerilor

Ce laudă putem aduce după vrednicie cu buzele noastre slabe şi păcătoase celei mai cinstite decât toate făpturile, mai mărită decât îngerii şi arhanghelii, Preabinecuvântatei Fecioarei Maria, care s-a învrednicit a fi Maica Dumnezeului Celui Preaînalt și Ocrotitoarea neamului creştinesc?

Pagini