manastire

Schimonahul Grigorie Bica – o viaţă în corabia lui Dumnezeu

La biserică era nelipsit în fiecare noapte. Venea cel dintâi, se aşeza în strană şi zicea rugăciunea lui Iisus. Odată l-a întrebat un călugăr: „Cum mai poţi veni la biserică, părinte Grigorie, că eşti obosit de la grădină?”. Iar bătrânul i-a răspuns: „Biserica este o corabie ce înoată pe mare. Dacă lipsesc de la biserică, corabia merge înainte şi eu rămân departe de Hristos. De aceea vin regulat la biserică”.

Ce înseamnă să facem ascultare?

Îți pot spune, de pildă: „peste puțin vom ajunge la mănăstire”, iar noi să mai întârziem o zi. Îți pot spune „ne vom întoarce înapoi să aflăm drumul”. Totdeauna va trebui să dai același răspuns. Niciodată să nu spui „nu”, niciodată „de ce”, niciodată „mă îndoiesc”. Totdeauna să se audă un singur răspuns: „Să fie binecuvântat!”.

Sfântul Iov îl vindecă în chip minunat pe egumenul mănăstirii

Preacuviosul i-a dat atunci slujnicei o năframă de mătase înmuiată în mir şi i-a poruncit să o ducă celui bolnav. Ana a făcut întocmai. Ajungând la uşa chiliei egumenului, l-a rugat să vină în biserică la porunca Preacuviosului Iov.

Sfântul Dimitrie cel Nou de la Bucureşti, numit şi „Basarabov”

În timpul războiului ruso-turc din Balcani (1769-1774), generalul rus Petru Salticov a luat sfintele moaşte să le ducă în Rusia. Dar la stăruinţa unui bun creştin român, Hagi Dimitrie, moaştele Sfântului Dimitrie au fost dăruite Ţării Româneşti şi aşezate cu mare cinste în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti, unde se află şi astăzi.

Nevoințele duhovnicești ale Sfântului Dimitrie Basarabov

Într-una din zile a părăsit lumea, cu toate ale ei, și „luându-și crucea”, s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere. S-a așezat într-o peșteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut ani în șir în post aspru, înfrânare și rugăciune, izolat cu totul de lume și chiar de ceilalți monahi.

Iadul este unde-i omul cu stări de iad, unde-i omul zbuciumat acolo-i iadul lui

Fiecare ajungând la un zbucium sufletesc de pe urma păcatelor făcute, ajunge și la o stare de iad. Și atunci cine l-a creat? Și l-a creat el luiși. Iadul e o pedeapsă, dar o pedeapsă pe care ți-o dai ție însuți.

Nu slujba bisericii e lungă, ci lenea

Orice credincios trebuie să știe că el nu este simplu spectator la o slujbă dumnezeiască, că el nu este un simplu asistent la slujba dumnezeiască, ci este un slujitor.

Protosinghelul Nicodim Măndiţă – Să nu irosim timpul în zadar!

Timpul este scump ca şi sufletul. Ai pierdut timpul, ai pierdut sufletul! Că eu dacă n-aş fi economisit bine timpul şi n-aş fi trăit cu program, nimic n-aş fi făcut în viaţă. Dacă plângi numai şi nu pui început bun, nu te foloseşti. De aceea să fim cu grijă, să nu ne găsească moartea dormind.

Părintele Cleopa, despre sfinţii români şi despre pustnicii din timpul său

„Mai erau douăzeci şi şapte de maici, printre care şi Maica Zenovia, care era fiică de ministru de la Bucureşti şi avea acte de la Regele Carol I, ca să poată sta în toate pădurile statului. A stat şaizeci de ani în pustie”.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – care sunt datoriile şi ispitele călugărilor?

Monahii sunt datori să-şi păzească făgăduinţa pe care au făcut-o la călugărie, înaintea lui Hristos şi a Sfântului Altar, adică ascultarea necondiţionată, sărăcia de bunăvoie şi fecioria. Toate patimile călugărilor şi ispitele se nasc din două păcate: din neascultare şi din lenevirea la rugăciune.

Pagini