singurătate

Nu ajungi în Rai de unul singur, ci trăind în comuniune

Singurătatea te izolează, te face neputincios, împiedică duhul tău să se bucure de bunătăţile lumii acesteia, în special de cele ale lumii spirituale. Pe când viaţa în comunitate te salvează în multe împrejurări grele. Nimeni nu se mântuieşte singur, nici credinciosul, nici preotul, nici monahul. Toţi ne mântuim în comunitate, în Biserica lui Hristos şi fiecare este răspunzător pentru celălalt.

Părintele Patriarh Daniel: „Avem speranţa că nu peste mult timp ne vom reîntâlni la slujbele Bisericii”

În predica duminicală, Patriarhul Daniel şi-a exprimat speranţa că în scurt timp credincioşii vor putea participa la cultul divin public. El subliniat beneficiile acestui aspect, mai ales în această perioadă „când foarte mulţi oameni suferă sufleteşte de anxietate, de spaimă”, precizând că slujbele Bisericii sunt „o vindecare de singurătate, de nelinişte”.

Să ne rugăm şi în taină, să ne rugăm şi cu toţi în Biserică

Ne rugăm fiecare în parte, ne rugăm şi toţi în Biserică. Astfel ne asemănăm cântăreţilor, ce cântă fiecare în casa lui, dar se arată şi în faţa lumii, pentru a cânta în cor; sau muzicanţilor ce cântă pentru sine în odăile lor, dar şi în marile orchestre, pentru lume. 

Sensul comuniunii personale – faţă către faţă, de la persoană la persoană

Datoria noastră de creştini este tocmai afirmarea valorii supreme a părtăşiei directe, a întâlnirii reale, de la persoană la persoană, nu de la maşină la maşină. 

Omul e făptură liberă, euharistică şi socială

Fiinţa umană este creată după chipul Sfintei Treimi, adică după chipul lui Dumnezeu Unul în trei Feţe. Deci, omul este chemat să se exprime, ca şi Dumnezeu, comunitar sau în comuniune. 

„Pentru cine bat clopotele”

De multă vreme, de mult prea multă vreme, fiecare dintre noi fugea către insula lui – nu conta că e pustie – către amăgirea singu­rătății, lăsând-și sufletul să fie înșelat de orice ispită necurată. Vedeam singurătatea ca pe un dar de preț, un dar compatibil cu viața noastră modernă, încon­jurați de tehnologii sofisticate, strălucitoare și aparent indispensabile. Asemenea personajelor lui Hemingway, ne-am transformat din oameni în mașini, credeam că de acolo, de pe insula fiecăruia, suntem stăpânii universului.

Egoismul e cea mai mare blestemăţie înaintea lui Dumnezeu

Pe bărbatul care are egoism nici cei mai intimi prieteni ai lui nu-l iubesc, că e o urâciune să ai egoism.

Medicament împotriva singurătății

Tuturor celor care suferă de lipsă de căldură le sfătuiesc să iasă, ca puişorii, din oul egoismului cotidian şi să încerce să slujească pe cineva. Dar să nu aştepte răsplată imediată, ci să slujească altora, din dragoste.

Omul poate trăi fără orice şi fără oricine – numai nu fără Dumnezeu

Zboară neîncetat cu gândurile la înălţimea duhovnicească, unde sălăşluieşte Cel a Cărui tovărăşie este mai însemnată şi mai vrednică de iubit decât orice tovărăşie de pe pământ. Lui slujeşte-I, cu El întovărăşeşte-te; Lui tămâiază-I, de El îndulceşte-te; Lui vorbeşte-I; despre El grăieşte; pe El iubeşte-L, şi iubeşte-L, şi iubeşte-L– cu toată inima, cu toată puterea, cu toată mintea ta!

A ne smeri înseamnă a cunoaște cine suntem

Cel care cunoaște cine este el – iar el este moarte, muritor – își dă seama că are nevoie de un Mântuitor. Cunoaște că el însuși nu este în stare să iasă din moarte, să iasă din suferință, să iasă din durere, să iasă din singurătate.

Pagini