Dialoguri la Athos (38) - De ce este necesară spovedania?

Prin spovedanie, omul îşi descoperă lipsa de credinţă trădarea şi negarea îndatoririlor sale, din care a pro­venit căderea şi nimicirea.

Spovedania este primul element al pocăinţei. În parabola fiului risipitor vedem marea ei însemnătate când citim: „Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău” (Luca 15,18). Prin cuvântul „sculându-mă” arată îndreptarea căderii, întreruperea hotărârii celei vinovate şi a săvârşirii greşelii păcătoase. Prin mărturisirea „am greşit (am păcătuit)”, caută mai înainte de toate iertarea. Elementul următor al pocăinţei active este smerenia, care respinge iraţionalul în care imaginaţia înşelată se mişcă în chip egoist. „Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău”. Ruperea voluntară a filiaţiei este mărturia necesară a conştiinţei greşelii şi întoarcerea făptuitoare a persoanei în locul ei firesc.

Diferite pasaje din Scriptură se referă la necesitatea spovedaniei, ca mărturie practică a pocăinţei, Prin spovedanie, omul îşi descoperă lipsa de credinţă trădarea şi negarea îndatoririlor sale, din care a pro­venit căderea şi nimicirea. Îşi vădeşte vinovăţia şi astfel nimiceşte mijloacele şi cauzele zdrobirii sale şi încheie (întregeşte) întoarcerea în şanurile Tatălui care s-a întrerupt prin păcat şi prin călcarea legii.

Orice încălcare a legii şi neascultare pricinuieşte în om o dublă vinovăţie. Şi în trup, împreună cu simţurile, şi în suflet şi minte, de unde porneşte trădarea. Prin spovedanie omul vindecă ambele forme de vinovăţie, de vreme ce cel ce se spovedeşte descrie cu smerenie lepădarea şi trădarea ca fiind ale sale. Nici spovedania nu se face fără pocăinţă, nici pocăinţa fără spovedanie. Amândouă sunt mijloace absolute şi nedespărţite ale mântuirii.

Principala cauză a rătăcirii omului este judecata greşită a minţii. Pocăinţa înseamnă întoarcerea minţii la corecta judecată şi folosire a înţelesurilor, astfel încât să dispară iraţionalul. Lucrarea aceasta a echilibrării omului e rod al iubirii de oameni a lui Dumnezeu şi a devenit cel mai mare dar al Său făcut firii noastre, de vreme ce am căzut din prima noastră stare, cea după chipul lui Dumnezeu. Nu trebuie să neglijăm pocăinţa, de vreme ce, potrivit cuvântului Scripturii: „Cine este curat de întinăciune, chiar dacă viaţa lui pe pământ ar fi de o singură zi?” (Iov 14, 4-5).

Cine poate să descrie întinderea iubirii de oameni şi a atotbunătăţii lui Dumnezeu faţă de om, din moment ce îl primeşte dacă se întoarce cu pocăinţă, oricât de mare ar fi trădarea şi fărădelegea lui? Cine va descrie nenorocirea şi întunecarea omului înşelat, atunci când calcă în picioare şi respinge acest dar, care îl recheamă pe apostat şi pe trădător, în sânurile iubirii părinteşti şi îl eliberează de veşnica şi groaznica osândă?

Cu adevărat, dacă iubirea de oameni a lui Dumnezeu nu ne-ar fi îngăduit pocăinţa, nu ne-ar putea oferi nimic, nici chiar însăşi iconomia Mântuitorului nostru, de vreme ce transformabilitatea şi pervertirea din viaţa noastră păcătoasă şi atotvinovată o pot nimici. Nici un descendent din rădăcina adamică să nu neglijeze să pună în lucrare în viaţa sa marele dar al pocăinţei, ca să nu plângă zadarnic în veşnicia viitoare. Plânsul şi lacrimile sunt uneltele principale şi aducătoare de câştig ale pocăinţei autentice, iar cei ce se pocăiesc în chip drept să nu se despartă de ele.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă şi note de Nicuşor Deciu, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 79-81)

Dialoguri la Athos (1) - De ce a zidit Dumnezeu lumea şi pe om?

Dialoguri la Athos (2) - Cum trăia omul în Rai?

Dialoguri la Athos (3) - Care a fost cauza căderii omului?

Dialoguri la Athos (4) - De ce s-a dat prima poruncă protopărinţilor?

Dialoguri la Athos (5) - De ce Dumnezeu, de vreme ce a cunoscut căderea lui Adam, nu a împiedicat-o?

Dialoguri la Athos (6) - Ce este păcatul strămoşesc şi care sunt urmările lui?

Dialoguri la Athos (7) - Care sunt însuşirile specifice şi puterile sufletului omenesc?

Dialoguri la Athos (8) - Ce este vederea duhovnicească a lui Dumnezeu?

Dialoguri la Athos (9) - Cine este diavolul şi cum lucrează?

Dialoguri la Athos (10) - Ce este dreptatea dumnezeiască şi cum se aplică aceasta?

Dialoguri la Athos (11) - Ce este Pronia dumnezeiască şi cum „se manifestă” în viaţa noastră?

Dialoguri la Athos (12) - Ce sunt patimile şi care este cea mai mare dintre ele?

Dialoguri la Athos (13) - Ce sunt plăcerile? Care sunt nevinovate şi care vinovate?

Dialoguri la Athos (14) - Ce este binele şi răul şi cum lucrează?

Dialoguri la Athos (15) - Cum se face că Domnul într-un loc zice: „Nu judecaţi”, iar în altul: „Judecaţi judecată dreaptă”(Ioan 7, 24)?

Dialoguri la Athos (16) - Cum poate fi vindecată firea bolnavă care cade cu uşurinţă în osândire?

Dialoguri la Athos (17) - Ce este nesimţirea potrivit Părinţilor Bisericii?

Dialoguri la Athos (18) - Cât de mult vatămă mânia şi care sunt cauzele care o provoacă?

Dialoguri la Athos (19) - Ce este calomnia (clevetirea) şi de ce trebuie să o suportăm?

Dialoguri la Athos (20) - Ce este monahul şi cum poate să înţeleagă cineva dacă i se potriveşte viaţa monahală?

Dialoguri la Athos (21) - Care este adevăratul ucenic ascultător?

Dialoguri la Athos (22) - Ce este lepădarea?

Dialoguri la Athos (23) - Ce sunt gândurile, care este cauza ce le provoacă, cum îl influenţează pe om şi cum se luptă împotriva lor?

Dialoguri la Athos (24) - Ce este războiul nevăzut?

Dialoguri la Athos (25) - Care este lupta (nevoinţa) interioară a unui monah?

Dialoguri la Athos (26) - Care este deosebirea dintre lupta cu care se confruntă monahii şi cea a oamenilor care trăiesc în lume?

Dialoguri la Athos (27) - Ce înseamnă curăţia „inimii” şi cum se dobândeşte aceasta?

Dialoguri la Athos (28) - Ce sunt ispitele (încercările) şi care este scopul lor?

Dialoguri la Athos (29) - Ce este paternitatea duhovnicească?

Dialoguri la Athos (30) - Cum „pătimesc cele dumnezeieşti” adevăraţii monahi?

Dialoguri la Athos (31) - Ce sunt proorociile şi de ce nu se fac clare în privinţa timpului?

Dialoguri la Athos (32) - Ce este akedia (negrija) şi cum poate fi înfruntată?

Dialoguri la Athos (33) - Ce este nepătimirea? Poate cineva s-o dobândească pe aceasta, dacă voieşte?

Dialoguri la Athos (34) - Ce este harul dumnezeiesc? Este cu putinţă a fi descris acesta?

Dialoguri la Athos (35) - Ce este botezul şi de ce ne botezăm?

Dialoguri la Athos (36) - Unde duce adevărata pocăinţă?

Dialoguri la Athos (37) - Care sunt mijloacele practice care conduc, şi contribuie la făptuirea pocăinţei?

De la același autor

Ultimele din categorie