Unii apucă pe o cale greşită pentru că n-are cine să-i ajute. Însă Dumnezeu nu-i lasă!

Pentru ca un om să-L mărturisească cu curaj pe Hristos trebuie ca ini­ma lui să aibă bunătate, duh de jertfă.

Părinte, se poate ca unul să trăiască în nepă­sare, dar cu toate acestea, să mărturisească (pe Hristos) cu curaj atunci când i se dă prilejul?

Pentru ca un om să facă aceasta, trebuie ca ini­ma lui să aibă bunătate, duh de jertfă. De aceea am spus să se cultive nobleţea, duhul jertfei. Unul să se jertfească pentru celălalt. Vă aduceţi aminte de Sfân­tul Bonifatie şi de Sfânta Aglaida (Sfântul Bonifatie era robul nobilei Aglaida, dar şi robit de dragostea stăpânei lui)? Duceau în Roma acea viaţă vrednică de plâns (păcătuiau trupește împreună), dar când stăteau să mă­nânce, mintea lor mergea la săraci. Alergau să dea mai întâi mâncare la săraci şi după aceea mâncau şi ei. Cu toate că erau stăpâniţi de patimi, aveau bunătate şi îi durea inima pentru săraci. Aveau duh de jertfă, de aceea Dumnezeu i-a ajutat. Şi Aglaida, deşi trăia o viaţă păcătoasă, îi iubea pe Sfinţii Mucenici şi se interesa de sfintele moaşte. I-a spus lui Bonifatie să meargă cu alţi slujitori ai ei în Asia Mică, ca să adune şi să cumpere sfinte moaşte ale Mucenicilor şi să le aducă la Roma. Iar acela i-a spus zâmbind: „Dar dacă-ţi vor aduce şi moaştele mele, le vei primi?”. „Nu glumi cu acestea”, îi spune aceea.

Când a ajuns în Tars şi s-a dus în arenă ca să cumpere sfintele moaş­te, privea la muceniciile creştinilor şi îndată a fost mişcat de statornicia lor. A alergat, a sărutat legătu­rile şi rănile lor şi le-a cerut să se roage ca să-l întă­rească Hristos şi pe el să mărturisească în public că este creştin. Aşadar, a mărturisit şi el în arenă, a pri­mit nevoinţă mucenicească, iar însoţitorii lui i-au cumpărat moaştele şi le-au adus la Roma, unde înge­rul Domnului a înştiinţat-o pe Aglaida de întâmplare. Astfel s-a împlinit ceea ce prorocise Bonifatie zâm­bind, înainte de a pleca din Roma. Apoi, femeia, după ce şi-a împărţit averea, a trăit în nevoinţă şi sărăcie încă 15 ani şi s-a sfinţit (pomenirea lor se prăznuieşte la 19 decembrie). Vedeţi, nu fuseseră ajutaţi, de aceea mai înainte fuseseră atraşi spre rău şi apucaseră pe o cale greşită. Însă aveau duh de jertfă şi de aceea Dumnezeu nu i-a lăsat până în sfârşit.

(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 257-258)

De la același autor

Ultimele din categorie