Mândria îl lipsește pe om de nădejdea mân­tuirii

Viața duhovnicească a creștinului trebuie să fie însoțită de cunoașterea de sine și de cunoașterea propriei neputințe – pe când mândria îl lipsește pe om de vederea duhovnicească și de această cunoaștere.

Mândria este o „inflamație” a sufletului, rădă­cină și izvor a toată păgânătatea, culme a răului, patimă care-l face pe om unealtă a diavolului și îl supune aceleiași pedepse cu a îngerului căzut.

Patima mândriei nu lasă nicio virtute să se statornicească în sufletul omului și să-și facă lucrarea mântuitoare. Ca exemplu, Sfântul Ioan Gură de Aur dă parabola despre vameș și fariseu (Luca 18, 9-14) și zice: „Fariseul, care postea de două ori săptă­mână, nu era oare drept?”. Dar ce zice? „Nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți” (Luca 18, 11). „Adese­ori omul cu conștiința curată cade în mândrie, și dacă nu-l vatămă păcatul, îl vatămă mândria.”

Mândria îl lipsește pe om de nădejdea mân­tuirii. Viața duhovnicească a creștinului trebuie să fie însoțită de cunoașterea de sine și de cunoașterea propriei neputințe – pe când mândria îl lipsește pe om de vederea duhovnicească și de această cunoaștere. Cu atât mai mult îl împiedică să-L cunoască pe Dumnezeu. Nimic nu este atât de potrivnic dragostei ca mândria. Aceasta dă naștere mâniei, iubirii de slavă, invidiei, geloziei, disprețului față de să­raci, patimii banilor, răzbunării și multor altor patimi.

Această patimă tulbură mereu sufletul omului și-l face incapabil să îndure supărările și restriștile.

Sfântul Ioan Gură de Aur dă acestei patimi pierzătoare ur­mătoarea definiție: „A te socoti mai bun decât se­menii tăi este mândrie”. El spune că mândria este semnul prin care se deosebește o minte măr­ginită și un suflet lipsit de noblețe. Sfântul consideră că păcatul mândriei este mai rău decât curvia, și explică: „...fiindcă, deși curvia este un rău care nu poate fi dezvinovățit, dar cel puțin unii mai pot spune că au fost biruiți de dorință, pe când trufia n-are nicio pricină firească”.

Sfântul spu­ne, de asemenea, că e mai bine să fii prost decât mândru. Prostia este un rău doar pentru prostul însuși, pe când mândria este o plagă și pentru ceilalți. (Ieromonah Ambrozie Ermakov)

(Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, pp. 61-62)

De la același autor

Ultimele din categorie