Tot ceea ce ne cere Dumnezeu să facem pentru El, dorește să facem cu bucurie și din toată inima, și tot ce facem pentru semenii noștri să fie tot așa. De aceea, omul milostiv se poate dezbrăca de orice mândrie, de orice pretenție, de orice interes, de orice laudă și chiar de orice merite.

Acela se poate dezbrăca de hainele lui, pentru a le da celui mai dezbrăcat ca el. Se poate lipsi de pâinea lui, spre a-i potoli foamea semenului său mai flămând ca el. Se poate lipsi de dreptul său, în folosul altuia mai lipsit ca el. Ce minunat este acel suflet credincios, care, asemenea Domnului său, s-a putut dezbrăca de toate hainele sale! Care Îi slujește Domnului, le slujește fraților și tuturor semenilor săi, cu o inimă plină de bunătate, de dărnicie și lepădare de sine.

(Un mare mărturisitor creștin: Preotul Constantin Sârbu, Editura Bonifaciu, București, 2008, p. 168)