Rugăciunea lui Iisus ne transformă viața în binecuvântare

Rugăciunea oferită în smerenie uneşte inima şi mintea, şi chiar trupul simte căldura şi energia sfinţită ce iese din Numele lui Iisus. După o vreme – durata acestui interval diferă la fiecare dintre noi – rugăciunea poate deveni starea noastră permanentă, însoţindu-ne în tot ceea ce facem. 

Numai cei care s-au apropiat de focul ceresc cu frică şi cu cutremur ajung să cunoască darurile cele mai înalte ale lui Dumnezeu; cei care-şi păstrează statornic în inimile lor o părere smerită despre ei înşişi; care îşi păstrează o conştiinţă curată nu numai faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de semenii lor, faţă de animale – chiar şi faţă de lucrurile materiale produse de munca oamenilor, îngrijindu-se de întreaga creaţie.

Rugăciunea oferită în smerenie uneşte inima şi mintea, şi chiar trupul simte căldura şi energia sfinţită ce iese din Numele lui Iisus. După o vreme – durata acestui interval diferă la fiecare dintre noi –, rugăciunea poate deveni starea noastră permanentă, însoţindu-ne în tot ceea ce facem. Rugăciunea va fi cu noi atunci când vorbim şi atunci când tăcem. Nu ne va părăsi când lucrăm – şi mulţi (sau poate nu mulţi) simt rugăciunea chiar şi atunci când dorm. Când prin această rugăciune prezenţa dumnezeiască devine atât de intensă încât mintea e atrasă de contemplaţie, tot ceea ce experiem ne inspiră cuvinte asemănătoare acelora din Sfânta Scriptură. Duhul nostru va cânta imne asemănătoare celor ale profeţilor din vechime; va alcătui noi cântece de laudă.

(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea – experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 149)

De la același autor

Ultimele din categorie