Socrii – tată şi mamă?

Când vin la mine la spovedit oamenii, îi întreb: Îţi trăiesc părinţii? „Da.” Îţi trăiesc socrii? „Da.” Le zici tată şi mamă? „Nu.” Du-te şi le zi tată şi mamă, şi-apoi vii la mine. Fără condiţia aceasta eu nu dau dezlegare de păcate! 

A venit la mine cineva şi mi-a spus: „Părinte, niciodată ginerele nu ne-o zis tată şi mamă.” Şi-atunci, eu mi-am făcut o întrebare la spovedit. Când vin la mine la spovedit oamenii îi întreb: Îţi trăiesc părinţii? „Da.” Îţi trăiesc socrii? „Da.” Le zici tată şi mamă? „Nu.” Du-te şi le zi tată şi mamă, şi-apoi vii la mine. Fără condiţia aceasta eu nu dau dezlegare de păcate!

De ce? Pentru că nu se împlineşte o rânduială a lui Dumnezeu şi-o rânduială a poporului nostru. Dacă poţi să-i desconsideri pe socrii tăi şi să nu le zici tată şi mamă, ci să le zici pe nume, sau să ocoleşti, să nu le spui nicicum, înseamnă că nici pe soţia ta nu o iubeşti, sau soţia nu-şi iubeşte soţul şi nu cuprinde în iubire pe toţi ai lui sau pe toţi ai ei.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 156)

De la același autor

Ultimele din categorie