Dacă toți ar fi iubit și ar fi fost iubiți, nimeni nu ar fi fost cu ceva nedreptățit, ci crimele, și lup­tele, și războaiele, și răscoalele, și furturile, și toate celelalte răutăți – toate ar fi dispărut, chiar până și numele răutății ar fi fost uitat și ar fi devenit necunoscut.

Iubirea nu invidiază, nu se mândrește. Fiind­că bunătățile celuilalt le consideră ca fiind ale ei. Ai văzut cum iubirea îl face înger în miniatură pe cel care se hrănește din aceasta? (din Omilia a 32-a la Epistola I către Corinteni).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese. Volumul I, traducere de Preot Ioan Andrei Târlescu, ediție îngrijită de Ieromonah Porfirie Nichita, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, p. 41)