De veghe lângă candela sufletească a celui iubit

Cuvinte duhovnicești

De veghe lângă candela sufletească a celui iubit

    • De veghe lângă candela sufletească a celui iubit
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Graba de a certa, de a da imediat un sfat și a vedea de îndată roadele duhovnicești ale celui povățuit pot avea uneori urmări zdrobitoare.

Dragostea, mila pentru ucenic, grija de a-l ști la adăpost de uneltirile celui viclean, sădeau în Bătrân răbdarea și blândețea, arătându-l pe acesta chivernisitor al tuturor acestor bunătăți. Până ce ucenicul deprinde calea cea strâmtă și dureroasă, până ce se vindecă de neputințele sale, părintele trebuie să-i rabde îndelung scăderile și slăbiciunile, îndreptând la plinirea vremii greșelile lui. Graba de a certa, de a da imediat un sfat și a vedea de îndată roadele duhovnicești ale celui povățuit pot avea, uneori, urmări zdrobitoare. Avva Pimen cunoștea acestea când sfătuia: Dacă cineva a făcut un păcat și nu neagă, ci spune: «Am păcătuit!», nu-l mustra, căci atunci zdrobești hotărârea sufletului său. Dacă, dimpotrivă, îi spui: «Nu te întrista, frate, ci de acum înainte să fii atent!», îi aduci inima spre pocăință (Patericul, p. 180).

Altădată, un bătrân stăpânit de uitare, mergând să ia cuvânt despre aceasta la Avva Ioan Colov, pierdea folosul cuvântului, căci ajungând la chilia sa iarăși uita. Aceasta întâmplându-se de multe ori, i-a spus avvei când l-a întâlnit: „Știi, avvo, că am uitat iarăși ceea ce mi-ai zis? Dar ca să nu te supăr, nu am mai venit...” Răspunsul avvei reflectă conștiința misiunii sale: „Dacă Skitul întreg va veni către mine, tot nu mă va opri de la darul lui Hristos. Drept aceea, când voiești, vino, de nimic îndoindu-te!”. Și așa, adaugă pilda, prin răbdarea amândurora a ridicat Dumnezeu uitarea de la bătrânul (Ibidem, p. 100).

Desigur, răbdarea, inspirația și tensiunea pe care le presupune povățuirea celui ce și-a încredințat gândurile și voia în mâna părintelui îl fac pe Sfântul Ioan Casian să numească această veghe a candelei celuilalt cea mai grea dintre toate meșteșugirile. Părinții sunt artiști inspirați de Duhul Sfânt, arta duhovnicească numai de inima curată putând fi văzută. Nereușita în această artă aduce nu numai paguba vremelnică, ci și pierderea și moartea veșnică a sufletului (Sfântul Ioan CasianCuvânt despre Sfinții Părinți din Skit, în Filocalia I, p. 176).

(Arhimandritul Nichifor HoriaDuhovnicia Patericului, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 73-76)