De vreme ce acesta este nevăzut, nu îl vedem. Doar adevăraţii nevoitori îl cunosc din lucrările şi consecinţele sale. Martor nemincinos al acestui fapt iveşte Apostolul Pavel: „Căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute” (2 Corinteni 2,11), spune vorbind despre meşteşugirile diavolului.

Războiul nevăzut există din pricina atotcuprinzătoarei pervertiri a firii, care se împotriveşte ţinerii legii dumnezeieşti şi a voii dumnezeieşti. Orice lucru, care instituie şi dă coeziune lumii prezente, se face prin gândire, prin hotărâre. Urmează apoi acţiunea şi lucrarea potrivit alegerii şi preferinţei. Toate acestea se fac în minte, care alege şi hotărăşte.

Legea pervertirii firii, unde îşi are sediul iraţionalul, fie prin mijlocirea patimilor, fie prin mijlocirea dracilor, lucrează la înşelarea minţii, pentru ca să se facă înclinaţia pătimaşă şi iraţională. Aceasta nu este o luptă văzută şi o ciocnire sensibilă (simţuală), ci o incitare interioară pentru ca să se reuşească determinarea hotărârii, a consimţirii şi a făptuirii.

Tot acest labirint dedalic al încleştării şi al luptei nevăzute împotriva iraţionalului, pentru ţinerea voii dumnezeieşti, a virtuţii şi a dreptăţii, se numeşte război nevăzut.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă şi note de Nicuşor Deciu, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 53-54)