„Să piară de la voi toată amărăciunea și întărâtarea și mânia”, spune Apostolul (Efeseni 4, 31). La întâlnirile și schimburile voastre negustorești să fiți blânzi și liniștiți. Și dacă în vreo împrejurare, fără voia voastră vă cuprinde mânia, cel puțin n-o dați pe față, nu vă înfuriați, nu începeți să țipați. Căci din țipăt se hrănește mânia. Să legăm, așadar, calul, pentru a-l potoli și pe călăreț. Să tăiem aripile corbului, pentru ca răul să nu urce în înălțimi.

Mânia aparține patimilor foarte iuți și tăioase, de aceea poate pune foarte repede stăpânire pe sufletele noastre. Trebuie așadar să-i închidem toate ușile. Trebuie să o înăbușim cu orice chip. Pentru că nu este drept să îmblânzim fiarele sălbatice și să ne lăsăm sufletele în stare de sălbăticie.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 42)