Un tânăr, fiind nehotărât în ce parte să-şi îndrepte calea vieţii, a venit la Părintele Paisie în anul 1989 şi i-a cerut sfatul. Iar el l-a întrebat dacă are duhovnic, apoi i-a spus:

– Urmează sfatul duhovnicului, căci el hotărăşte!

Tânărul însă voia să audă cuvântul bătrânului. De aceea, se ruga în taină să-i vorbească Dumnezeu prin gura Părintelui Paisie: „Doamne, Tu care ştii inima fiecărui om şi cele ce-i sunt lui de folos spre mântuire, pune-i în gând Părintelui Paisie să-mi spună care este voia Ta cu mine în această viaţă, că nu voiesc să se facă voia mea, ci numai voia Ta să se facă întru toate”…

Ucenicul a vorbit cu bătrânul şi l-a primi pe acel tânăr în chilie noaptea, după Utrenie. A intrat cu mare emoţie. Simţea în jurul lui prezenţa Duhului Sfânt. Apoi a îngenunchiat lângă patul lui de suferinţă. După ce i-a spus numele, vârsta şi nehotărârea sa în viaţă, Părintele Paisie i-a pus ambele mâini pe cap, l-a binecuvântat şi, după câteva clipe de tăcere sfântă, i-a zis:

– Frate Vasile, să te faci călugăr!

Din clipa aceea, tânărul n-a mai putut sta în lume. Auzind de aceasta, duhovnicul lui, i-a adăugat şi el: „Frate Vasile, dacă vei urma viaţa monahală după cuvântul Părintelui Paisie, nu vei regreta toată viaţa, atât este de frumoasă!”.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, 1993, pp. 120-121)