Dacă-i întrebi pe cei care l-au cunoscut pe Arhiepiscopul Ioan ce-i atrăgea pe oameni la el – și încă îi mai atrage, chiar și pe cei care nu l-au cunoscut niciodată – răspunsul este întotdeauna același: deborda de iubire, se jertfea pentru semeni dintr-o iubire absolut neegoistă față de Dumnezeu și față de ei.

Iată de ce i s-au descoperit lucruri care nu s-ar fi putut nicicând cunoaște pe căi naturale. El însuși i-a învățat pe alții că, așa cum ni se descoperă în Viețile Sfinților și în scrierile Sfintilor Părinți, adevăratul ortodox, cu tot „misticismul” Bisericii noastre Ortodoxe, are întotdeauna ambele picioare așezate cu fermitate pe pământ, făcând față oricărei situații.

Cineva Îl întâlnește pe Dumnezeu atunci când acceptă situațiile date, primindu-le cu iubire în inimă. Această inimă iubitoare este cea prin care oricine poate ajunge la cunoașterea adevărului, chiar dacă, uneori, Dumnezeu trebuie să doboare și să smerească inima ca s-o facă receptivă – ca în cazul Sfântului Apostol Pavel, care a început prin a vărsa foc împotriva creștinilor și a-i persecuta. Dar la Dumnezeu trecutul, prezentul și viitorul inimii omenești sunt toate prezent și El vede unde poate să facă o breșă și să comunice.

(Ieromonahul Serafim Rose, Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului, Editura Sofia, pp. 33-34)