La numai câțiva zeci de metri se află biserica catolică numită „Ecce Homo”. Pe locul acesta, sau nu departe de aici, Pilat L-a prezentat pe Iisus Hristos mulțimii, îmbrăcat în hlamidă roșie, cu mâinile legate și cu cunună de spini pe cap și a zis: Iată Omul! Iar dacă L-au văzut arhiereii și slugile, au strigat, zicând: Răstignește-L! Răstignește-L!... Luați-L voi și-L răstigniți, că eu nu aflu în El nici o vină, a zis Pilat (Ioan 19, 5-6).

Doamne, ai rămas aproape singur! Petru plânge afară de cetate cu lacrimi amare păcatul lepădării. Iuda vânzătorul, deznădăjduit, s-a spânzurat. Ceilalți ucenici stau ascunși „de frica iudeilor”. Singur Ioan, ucenicul cel iubit, Te privește cu ochi de vultur. Anna și Caiafa agită mulțimea, iudeii Ți-au pregătit crucea, Irod Ți-a împrumutat hlamida, romanii Ți-au dat trestia și cununa cea de spini, iar Pilat Te arată lumii întregi, strigând: Iată Omul! Iată Omul-Hristos-Dumnezeu, în care nu găsesc nici o vină! Iată Mântuitorul lumii pe care voi nu-L puteți suferi!

Pilat Te mărturisește, Te arată lumii, fără să Te cunoască. Dar mulțimile înfuriate, nerecunoscătoare, se leapădă de Tine, Te leagă, Te scot afară din cetate, Te trag pe cruce, Îți cer osândă. Vai! De două mii de ani încearcă să Te răstignească păcătoșii prin faptele lor, dar nu pot. Iar Tu, Mântuitorul nostru, privești cu milă spre noi, răzvrătiții. Ne dai pâine și credință, ne dai apă și soare, ne dai viață și veșnicie. Ne dai lacrimi și bucurie. Ne dai Biserică și loc de odihnă. Ne dai țară și părinți, că Tu ești Dumnezeul nostru, dar noi nu știm să-Ți mulțumim!

Iată Omul! spunea Pilat. Iată Fiul lui Dumnezeu!, spunem noi. „Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase. Ajută-ne să vedem și slăvită Învierea Ta!”

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 51-52)