În vremea aceea a luat Iisus pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi i-a dus deoparte singuri, într-un munte înalt şi s-a schimbat la faţă înaintea lor; şi hainele Sale s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, cum este zăpada şi cum nici un nălbitor de pe pământ nu poate să înălbească. Atunci li s-a arătat Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Iisus. Şi începând Petru, a zis lui Iisus: Învăţătorule, este bine să stăm şi să facem trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi lui Ilie una, căci nu ştia ce să spună, fiind ei cuprinşi de spaimă. Şi s-a făcut un nor, care i-a învăluit, iar din nor a venit un glas, grăind: Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta să-L ascultaţi. Dar, deodată, uitându-se ei împrejur, n-au mai văzut pe nimeni, ci numai pe Iisus singur cu ei. Iar când se coborau ei din munte, le-a poruncit ca să nu spună nimănui cele ce văzuseră, până nu va învia din morţi Fiul Omului.