„Femeile sunt mai uşor de convertit întâi psihologic, emoţional, însă aceasta poate deveni o problemă. Există trei niveluri: cel duhovnicesc, cel psihologic şi cel trupesc. La femei, nivelul psihologic se apropie mai mult de cel duhovnicesc, aşa încât faptele psihologice sunt considerate de ele du­hovniceşti. La bărbaţi, partea psihologică se apropie mai mult de cea tru­pească, de aceea caută mulţumire trupească şi plăcere.

Ca duhovnici, nu trebuie să îndepărtăm femeile din această cauză, că sunt mai înclinate către afectivitate şi către zona psihologică, ci să le expli­căm că ne dorim mântuirea lor. Este firesc ca femeia să păşească la început în mod psihologic, să caute adică un sprijin în bărbat sau în duhovnic. Pă­rintele duhovnic trebuie să fie matur, să nu lase gândurile să-l doboare, să-l influenţeze, şi să ridice femeile ce se spovedesc la un nivel superior, la nive­lul duhovnicesc. Dacă preotul duhovnic observă o înclinaţie şi o atracţie psihologică, nu trebuie să îndepărteze persoana, deoarece ea poate fi lipsită şi de sprijinul duhovnicesc şi poate cădea în deznădejde. Cu totul alt lucru este dacă însuşi duhovnicul suferă de o asemenea scădere. Dacă se întâmplă aşa ceva, nu trebuie să mai spovedească femei.

Femeia, la început, atunci când vine la spovedanie, fiind trecută prin multe, are de obicei inima pustie, se simte foarte jos. Când simte un oarecare folos din partea preotului duhovnic, atunci este cu putinţă ca din recunoştinţă să se entuziasmeze faţă de el. Duhovnicul însă trebuie să ia aceasta ca pe o dorinţă a ei de a se sfinţi şi nimic altceva. Când femeile simt plictiseală sau silă în prezenţa duhovnicului, atunci este o stare bol­năvicioasă, în funcţie de starea fiecăruia şi cu rugăciunea necesară, trebuie să ajutăm.” (Arhimandrit Sofronie Saharov)

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Preot Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2011, p. 225)