De multe ori, când suntem stăpâniți de plictiseală în ceea ce privește practicele noastre duhovnicești, ne dăm seama că suntem acaparați cu ușurință și de disperare, mai ales atunci când ne confruntăm cu evenimente care nu decurg în conformitate cu planurile noastre. Aceasta denotă mai ales imaturitatea noastră duhovnicească. Avem nevoie atât de răbdare, cât și de smerenie pentru că acestea sunt lucrări importante în viața noastră duhovnicească.

Sfântul Serafim de Sarov ne învață: Un suflet sincer și nobil nu disperă din cauza eșecurilor și a neîmplinirilor, indiferent de ce fel ar fi. Viața noastră este ca o cursă plină de ispite și încercări; iar noi nu-L vom abandona pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care va rămâne cu noi până ce vom dobândi învierea prin intermediul răbdării și al despătimirii.

Fiecare încercare din viața noastră este o oportunitate de creștere duhovnicească. Chiar și cea mai dificilă situație sau întâmplare ne oferă șansa să ne demonstrăm dragostea și recunoștința pentru toate binefacerile lui Dumnezeu. Așa învățăm să dobândim răbdarea. Sfântul Serafim de Sarov ne învață: Fiecare ar trebui să accepte orice încercare de dragul lui Hristos, cu mulțumire. Viața noastră e un singur minut în comparație cu eternitatea. Sfântul Pavel zice: Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi (Romani 8, 18). Sfântul Iacov ne îndeamnă și el: Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite, știind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea; iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic (Iacov 1, 2-4).

Smerenia se împletește cu răbdarea. Este vorba despre acceptarea din partea noastră a oricăror feluri de ispite și încercări care vin asupra noastră; să nu rămânem fixați pe ideea că viața lumii acesteia ar trebui să funcționeze conform propriilor noastre dorințe sau standarde. Atunci când suntem provocați de alții, când onoarea noastră ne este încercată, ar trebui să facem un efort să îi iertăm, gândind că noi nu suntem vrednici de onoarea aceea care este pusă în discuție. Este lupta noastră permanentă cu noi înșine să încercăm să ne smerim. Sfântul Serafim concluzionează: Să iubim smerenia și vom vedea Slava lui Dumnezeu; pentru că acolo unde există smerenie, există și binecuvântarea lui Dumnezeu.