Ieroschimonahul Onufrie Frunză a scăpat de ispite prin post și rugăciune
„În ultimii ani, auzeam nişte cântări bisericeşti – prohodul, axioane, heruvice... –, care mă însoţeau când mergeam și veneam de la biserică, iar uneori le auzeam şi în chilie. Toate erau de la diavoli.” Pentru a scăpa de aceste ispite, părintele a cerut sfatul bătrânilor, apoi a fost să se închine pe la sfinte icoane făcătoare de minuni, pe la sfinte moaşte şi a ţinut mult timp post fără ulei, mâncând o singură dată în zi puţină pâine muiată în ceai.
Un ucenic spunea că într-un miez de noapte, pe când Părintele Onufrie îşi făcea obişnuita pravilă, i s-a arătat deodată în chilie o flacără, de culoare roşu aprins, dându-se drept lumină dumnezeiască. Părintele şi-a dat seama că este înşelăciune, şi însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci şi rugându-se, acea lumină a dispărut.
Ne spunea acelaşi părinte că într-o noapte, a venit diavolul în chip de măgar la gemuleţul chiliei lui şi a început să zbiere şi să lovească în uşă. Părintele nu i-a dat nici o importanţă, citind în continuare la Psaltire şi spunând Doamne Iisuse. Neputând intra în chilie datorită rugăciunilor părintelui, diavolul a stat afară până aproape de ivirea zorilor, plecând apoi ruşinat.
Într-o noapte, a venit la chilia părintelui ucenicul său, spunându-i că aude în chilie, pe când se roagă, nişte avioane. Părintele Onufrie a venit în chilia ucenicului, s-a rugat puţin, apoi s-a auzit un zgomot ca de avioane care se prăbuşesc. Atunci Părintele Onufrie l-a întrebat pe ucenic: „Ai auzit ceva? Ce ai auzit?”. Acesta a zis: „Un zgomot ca de avioane care se prăbuşesc”. Atunci părintele a spus: „Asta am auzit şi eu”.
Spunea Părintele Onufrie: „În ultimii ani auzeam nişte cântări bisericeşti – prohodul, axioane, heruvice... –, care mă însoţeau când mergeam și veneam de la biserică, iar uneori le auzeam şi în chilie. Toate erau de la diavoli. Abia am scăpat de ele, după câtva timp. Dar ce era mai rău era că începuseră să-mi şi placă, pentru că erau tare frumoase. De heruvic am scăpat cel mai greu”.
Ucenicul său ne-a spus că părintele, pentru a scăpa de aceste ispite, a cerut sfatul bătrânilor, apoi a fost să se închine pe la sfinte icoane făcătoare de minuni, pe la sfinte moaşte şi a ţinut mult timp post fără ulei, mâncând o singură dată în zi puţină pâine muiată în ceai. Iar după câtva timp, cântările de până atunci nu se mai auzeau, în schimb părintele auzea cocoşi cântând şi alte strigăte, care veneau tot de la diavol; însă cu darul lui Hristos, până la urmă toate au dispărut.
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 777-778)
