Interviu cu Fericitul Iacov Tsalikis ‒ Harul vindecător al sfintelor moaște

 

„Sfintele Moaște ale Cuviosului David le vedeți oseminte goale. Ele răspândesc miresme și dau vindecare, tămăduind boli, dar și atâtea și atâtea patimi pe care le vedem în zilele noastre. Sfintele Moaște ale Cuviosului David au putere tămăduitoare, deoarece înlăuntrul acestora locuiește Sfântul Duh. Sfântul lui cap face multe minuni când însemnăm pe cineva în semnul Sfintei Cruci cu acesta. El vindecă din inimă. Vin la mănăstirea noastră mulți oameni bolnavi de cancer sau cu diverse alte boli și greutăți, iar Sfintele sale Moaște pe toți îi miluiesc. Și vedem că în osemintele acestea sălășluiește, părinte, binecuvântarea lui Dumnezeu și harul Sfântului Duh.”

Preotul Konstantinos Stratigopoulos: Care este scopul existenței sfintelor moaște în Ortodoxie și cum putem să valorificăm harul lor vindecător și binecuvântarea lor?

Fericitul Iacov Tsalikis: Într-o zi vor învia, părinte, după vrerea și porunca lui Dumnezeu, lucru pe care ni l-a spus și Hristos, că „toți vor învia”. Osemintele lor răspândesc miresme, pentru că în aceste sfinte moaște locuia sau mai bine zis locuiește un suflet nemuritor. Și chiar dacă s-ar deteriora prin sălășluirea lor în pământ, cândva, într-o zi, vor primi viață aceste sfinte moaște, vor învia și se vor prezenta din nou, așa cum erau la început, la Scaunul de Judecată al lui Hristos.

Pr. K.S: Părinte Iacov, aveți acolo la mănăstire sfintele moaște ale Cuviosului David. Să ne spuneți câteva lucruri despre lucrarea pe care o fac ele.

F. Iacov: Părinte, sfintele moaște ale Cuviosului David le vedeți oseminte goale. Ele răspândesc miresme și dau vindecare, tămăduind boli, dar și atâtea și atâtea patimi pe care le vedem în zilele noastre. Sfintele moaște ale Cuviosului David au putere tămăduitoare deoarece înlăuntrul acestora locuiește Sfântul Duh. Sfântul lui cap face multe minuni când însemnăm pe cineva în semnul Sfintei Cruci cu acesta. El vindecă din inimă. Vin la mănăstirea noastră mulți oameni bolnavi de cancer sau diverse alte boli și greutăți, iar sfintele sale moaște pe toți îi miluiesc. Și vedem că în osemintele acestea sălășluiește, părinte, binecuvântarea lui Dumnezeu și harul Sfântului Duh. Este un foarte mare vindecător, dar ei, sfinții, fac mereu minuni când avem și noi credință în Dumnezeu, după cum ne spune Însuși Hristos: „Aveți credință în Dumnezeu, cereți și vi se va da”. Părinte, harul sfinților este viu și lucrător, iar sfintele lor moaște au o putere tămăduitoare, vindecând și totodată oferind o sfințenie atât trupului, cât și sufletului omului care se apropie de ele.

Pr. K.S: Părinte Iacov, cum poate simți cineva harul vindecător și binecuvântarea sfintelor moaște atunci când se află în fața lor? Și cum pot creștinii să le valorifice?

F. Iacov: Părinte, sfintele moaște au harul de la Dumnezeu. Vedeți, spunem de multe ori că sfinții au fost și ei oameni pe acest pământ, așa precum și Sfântul Ioan Rusul. Dar el s-a arătat după moartea lui zicând: „Oamenii cred că eu dorm în raclă, că sunt mort. Eu însă sunt viu. Creștinii aceștia consideră că văd, ei văd că eu dorm. Dar ascultă, părinte, ce îți spun: mult păcat este în lume, multă necinste și multă necredință”. Sfântul Ioan Rusul a spus acestea, nu le spun eu, pentru că nu sunt vrednic. Dar spunea Sfântul Ioan că e necesar să fie război, deoarece este mult păcat în lume.

Vedeți, părinte, că a prezis războiul, inundațiile, catastrofele naturale, atâtea și atâtea rele ce s-au întâmplat aici în Evvia. Dar harul lui este foarte mare. „Cred creștinii că eu dorm în raclă. Eu pe toți îi văd și ei văd trupul meu acolo, dar eu de multe ori ies din raclă”. Era odată sfântul afară din racla lui și spunea: „Aceștia nu mă văd, eu îi văd și îi ascult ce spun”. Și din nou a intrat în raclă și s-a așezat ca un om normal. Pentru că au viață veșnică aceste sfinte moaște ale sfinților noștri. În aceste oseminte moarte, spunem noi moarte, există viață nemuritoare, duh nemuritor și suflet nemuritor.

Pentru că, vedem părinte, cu puțin timp înainte, era un tânăr din patria sfântului, Lokrida. Și acesta a așteptat patru zile în mănăstirea noastră și îmi spune: „Părinte, cât de mult bine face Biserica. Eu, timp de 25 de ani, stăteam puțin în biserică și apoi plecam. Aici am stat trei zile la mănăstire, la toată Sfânta Liturghie și, părinte, ce cuvinte frumoase se spun acolo. Se vor sălășlui înlăuntrul trupului meu Dumnezeu și Sfântul David”.

Vedeam pocăința tânărului acestuia, căința lui și imediat, vedeți, a căzut sămânța și cuvântul bun în pământ bun. Și m-am bucurat, părinte Konstantine, pentru că vin suflete și oameni cu dureri, cu păcate, cu greșeli și devin, din oameni vechi, noi oameni.

Mulțumesc mult pentru dragostea voastră, că m-ați ascultat părinte Konstantine. Vă doresc putere multă. Cu bine să veniți în mănăstirea noastră, cu bine întotdeauna să slujiți turmei voastre și să învățați cuvântul Adevărului!

De la același autor

Ultimele din categorie