IPS Părinte Teofan: „Amintiți-vă seara, la rugăciune, de chipul celor care au căzut sub bombe”
Noi suntem aici, iubiți credincioși, și ne bucurăm de pace, de liniște. Avem și noi încercările noastre – dar acestea, în comparație cu ce se întâmplă nu departe de noi este nimic sau aproape nimic. Nu putem împlini noi prea mare lucru. Dumnezeu de Sus și mai-marii lumii de jos pot în cele din urmă să împlinească mult, dar mult putem împlini și noi, pentru că nu este armă mai importantă decât rugăciunea.
Pentru noi, țara vecină, Ucraina, este importantă din foarte multe puncte de vedere. Amintesc unul. Și anume. Unul dintre cei mai mari sfinți pe care îi cinstește poporul român, Sfântul Paisie de la Neamț, ale cărui sfinte moaște sunt așezate împreună cu moaștele Sfintei Parascheva spre închinare s-a născut în Poltava, în Ucraina, nu departe de frontul sângeros care se desfășoară nemilos, iată, de multe luni de zile. Și unul dintre cei mai mari sfinți pe care-i cinstesc ucrainenii este un român de aici, din Moldova, din Iași, Sfântul Petru Movilă, Mitropolitul Kievului. Sunt sfinți care au unit cele două popoare de-a lungul vremii pentru că Dumnezeu ne-a așezat să fim aici, împreună.
Și toți românii, precum știți, au înțeles durerea celor de dincolo, frații noștri ucrainieni și i-au primit cu brațele deschise, bineștiind că filoxenia, adică iubirea de străini, a fost considerată dintotdeauna ca una din cele mai mari virtuți ale creștinului adevărat. Și am încercat și noi aici, împreună cu Sfânta Patriarhie și cu alte eparhii ale țării, să fim împreună cu ei, pentru o îmbrățișare sfântă, pentru o mână întinsă, pentru un ajutor pentru refugiații trecuți prin 3 granițe care au legătură cu Eparhia Iașilor. (...) De aceea, țin să mulțumesc tuturor preoților și credincioșilor care au înțeles chemarea noastră și au sacrificat ceva din timpul sau din bănuțul lor și i-au întâmpinat pe frații și surorile noastre din Ucraina așa cum se cuvine. (...)
Noi suntem aici, iubiți credincioși, și ne bucurăm de pace, de liniște. Avem și noi încercările noastre – dar acestea, în comparație cu ce se întâmplă nu departe de noi este nimic sau aproape nimic. Nu putem împlini noi prea mare lucru. Dumnezeu de Sus și mai-marii lumii de jos pot în cele din urmă să împlinească mult, dar mult putem împlini și noi, pentru că nu este armă mai importantă decât rugăciunea. Și dumneavoastră știți din proprie experiență acest lucru. De aceea, pe lângă rugăciunea pe care o adresați lui Dumnezeu pentru dumneavoastră, pentru membrii familiei, amintiți-vă seara, la rugăciune, de chipul celor care au căzut sub bombe, de mamele lor de acasă, de soții și de prunci. O rugăciune, o metanie, un psalm pot aduce mult, chiar foarte mult pentru ceea ce se întâmplă acolo, rugându-L pe Dumnezeu să vină cu mâna Sa ocrotitoare, apărându-ne și pe noi, și pe ei, de urgia cea nemiloasă a războiului.
(*** Fragmente din cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, rostit în cadrul Sfintei Liturghii din ziua Hramului Sfintei Cuvioase Parascheva - 14 octombrie 2022)
Rolul monahilor într-o lume „re-vrăjită” digital
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro