Lavra Sfântului Gheorghe Hozevitul

 

Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul este aşezată la numai 20 de kilometri de Ierusalim, pe partea stângă a drumului roman ce cobora la Ierohon, în valea adâncă a pârâului El-Kelt (pârâul biblic Cherit).

Potrivit Protoevangheliei lui Iacob, în acest loc s-ar fi retras şi ar fi rămas în rugăciune Sfântul Ioachim, până când i s-a descoperit că soţia sa, Ana, o va aduce pe lume pe Maica Domnului. Tot aici se află peştera în care a stat ascuns Prorocul Ilie vreme de trei ani şi şase luni şi unde a fost hrănit de corbi (III Regi 17, 2-9).

Întemeierea mănăstirii

La începutul veacului al V-lea, cinci monahi sirieni – Pronos, Ilie, Iannai, Einan şi Zenon – au ocupat peşterile din pustiul Hozevei, transformând una dintre ele într-un paraclis închinat Sfântului Arhidiacon Ştefan.

În anul 470, Sfântul Ioan, venit din Theba Egiptului, a transformat micul aşezământ al sirienilor în Lavra-Chinovion, adăugând noi clădiri şi o biserică mare închinată Naşterii Maicii Domnului. În secolul al VI-lea, aici vieţuiau monahi greci, sirieni, armeni şi gruzini. Numele multora dintre ei sunt scrise şi crestate în felurite limbi în osuarul vechii mănăstiri, care se află în apropierea actualei mănăstiri.

Sfântul Gheorghe Hozevitul

La sfârşitul secolului al VI-lea, în timpul stăreţiei Sfântului Gheorghe din Koziba, mănăstirea a ajuns la cea mai mare înflorire. Parte dintre monahi trăiau după rânduiala de chinovie, iar altă parte dintre monahi duceau un mod de viaţă sihăstresc şi ascetic în Schitul Sfintei Ana (din apropierea mânăstirii) şi prin peşterile înconjurătoare.

În timpul invaziei persane din anul 614, mănăstirea a suferit multe stricăciuni, iar monahii au fost ucişi sau au fost alungaţi. După atacul persan, Sfântul Gheorghe a încercat să refacă viaţa monahală, dar fără prea mare succes.

Ruinare şi restaurare

Lavra Hozevei a fost refăcută în anul 1179, de către Împăratul Manuel I Comneanul (1143-1180), iar în secolul al treisprezecelea a rămas complet pustie. În anul 1483, pelerinul Felix Fabri a găsit aici numai ruine.

După secole de abandonare, în anul 1878, Patriarhia Ierusalimului l-a trimis la Hozeva pe monahul Calinic, care s-a aşezat între vechile ziduri monahale din pustiul Iudeii, restaurând complet mănăstirea. Lucrările de reparaţii s-au încheiat în anul 1901. Dacă la început biserica mănăstirii era închinata Maicii Domnului, odată cu refacerea sa, mănăstirea este pusă sub ocrotirea Sfinţilor Hozeviți Ioan şi Gheorghe.

Între anii 1952–1960, aici s-a nevoit Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, ale cărui sfinte moaşte se află spre închinare în biserica mare a mănăstirii.

Îndrumări pentru pelerini

Lavra Sfântului Gheorghe Hozevitul este deschisă de duminică până vineri, între orele 09.00 și 13.00. La mănăstire se ajunge pe o potecă pietruită care porneşte spre mănăstire din dreptul unui portal de piatră în trei arce, pe care este trecut numele sihăstriei. Poteca străbate valea pustiului, trecând peste firul de apă ce se strecoară prin capătul de jos al acesteia.

Pe urmele Sfântului Ioan Iacob la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul (Galerie FOTO)

De la același autor

Ultimele din categorie