Ocolim un câmp pustiu și nisipos și ne apropiem de valea cea sfântă și binecuvântată a Iordanului, unde S-a botezat Domnul. La 3 km depărtare de Iordan și de Marea Moartă se înalță spre cer, sobră și izolată, Mănăstirea Sfântul Gherasim. Se vede de la zeci de kilo-metri. Are culoarea roșiatică a pustiului nisipos și încins de soare. O adevărată cetate călugărească, cu ziduri înalte de rezistență împotriva beduinilor nomazi. Sunăm la poarta ferecată pe dinăuntru. Ne deschide chiar starețul mănăstirii, Arhimandritul Matia, singurul viețuitor în această lavră milenară! Este un părinte mic de statură, vioi, deși are aproape 60 de ani, și amabil. Sfinția sa ne spune că mănăstirea a fost întemeiată de marele cuvios și pustnic, Sfântul Gherasim de la Iordan, în secolul al IV-lea. Aici, în pustietatea aceasta de la gurile Iordanului, s-a nevoit cuviosul mulți ani singur, ajutat de un leu, care i-a slujit cu mare credință până la moarte. După mutarea sa din viață a murit și leul deasupra mormântului stăpânului său, cum citim în viața Sfântului Gherasim de la Iordan.

Incinta mănăstirii este foarte mică. Chiliile au un singur etaj, iar deasupra se află o frumoasă terasă deschisă. Biserica este destul de mare, și se află nu în mijloc, ci la etaj, în partea de nord, cu hramul Sfântul Gherasim de la Iordan. Interiorul este foarte curat, cu icoane vechi și miros de smirnă. Ne închinăm, sărutăm lespedea sfintei mese, aprindem câteva lumânări de ceară anume aduse de noi și ne rugăm Cuviosului Gherasim de la Iordan să ocrotească lăcașul său și să-l binecuvinteze cu călugări. Din prima mănăstire, ctitorită de ucenicii Sfântului Gherasim în secolul al IV-lea, nu se mai vede nimic. Pe vechile ruine s-au zidit altele, și altele, până către zilele noastre.

Suntem conduși apoi la trapeză și invitați să ne întărim cu puțină hrană. Părintele Matia ne mărturisește că a rămas singur în mănăstire. Nu-i mai vin frați noi datorită condițiilor grele de trai și tulburărilor din ultimele decenii. Nu are nici cu cine face liturghie Duminica, dacă nu-i vine cineva să-i cânte la strană. Sfinția sa spune că în această mănăstire au trăit mii de călugări sfinți, până la invazia perșilor care au distrus mănăstirea. Aici a trăit și Cuviosul Zosima, în secolul al VI-lea, care s-a învrednicit să întâlnească în pustiul Iordanului, dincolo de râu, pe Sfânta Maria Egipteanca, pe care a împărtășit-o cu Sfintele Taine și a îngropat-o în pustie. Pe atunci era tradiția mănăstirii ca în posturi călugării să se nevoiască singuri în pustiu, până în ajunul marilor praznice. O altă tradiție locală spune că tot în locul acesta ar fi poposit și Maica Domnului, cu pruncul Iisus și dreptul Iosif, când fugeau în Egipt.

Urcăm deasupra, pe terasă. De aici se vede în toate părțile, de jur-împrejur. Spre sud se vede oglinda dezolantă, de asfalt, a Mării Moarte. Spre nord, la 8 km, se vede Ierihonul. La vest se văd munții pustiului Iudeii, Qumranul și șoseaua ce urcă spre Ierusalim. Iar spre răsărit se vede în toată frumusețea lui, râul Iordan, în care S-a botezat Hristos de către Ioan Botezătorul. Dincolo de râu se vede în zare muntele Nebo, unde a murit marele prooroc Moise. De acolo, de pe culmea înaltă a muntelui a privit el spre țara făgăduinței, unde n-a avut bucuria să ajungă. La poalele muntelui Nebo se întinde câmpia Moabului, de unde era Rut, soția de neam păgân a lui Booz din Betleem.

Privim cu nesaț valea largă a Iordanului de care ne leagă atâtea amintiri. Pe aici a trecut poporul ales râul Iordanului în pământul Canaanului, când se întorcea din Egipt. Tot aici, în lunca pustie și plină de piatră și nisip, a propovăduit Sfântul Ioan Botezătorul botezul pocăinței și a vorbit mulțimii de venirea lui Hristos în lume: Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii! Aici a mustrat marele prooroc pe cărturari și farisei. Aici mângâia pe cei săraci. Aici boteza mulțimile în apa Iordanului.

Tot aici, la numai 2 km depărtare de Mănăstirea Sfântul Gherasim de la Iordan, S-a botezat Hristos Domnul de către Ioan. Aici S-a arătat Sfântul Duh în chip de porumbel. Aici a vorbit Tatăl din nor: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit (Marcu 1, 11). Aici, deasupra râului sfânt, S-a descoperit lumii în chip văzut taina Preasfintei Treimi. Aici S-a smerit Dumnezeu Fiul, înaintea Duhului, înaintea celui mai mare om născut din femeie. De aici, de la Iordan, a plecat Domnul spre muntele Carantania, cale de 10 km, să postească cele 40 de zile. De aici a plecat Domnul să vestească în lume Sfânta Evanghelie.

Iată ce spune Sfântul Evanghelist Marcu: Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței întru iertarea păcatelor. Și ieșeau la el tot ținutul Iudeii și toți cei din Ierusalim și se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele. Și Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului și mânca lăcuste și miere sălbatică. Și propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălțămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt. Și în zilele acelea Iisus a venit din Nazaretul Galileii și S-a botezat în Iordan de către Ioan. Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Și glas S-a făcut din ceruri: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit! Și îndată Duhul L-a mânat în pustie! (Marcu 1, 4-12).

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Ioan Botezătorul și ale tuturor sfinților care s-au nevoit în pustiul Iordanului, miluiește, apără, păzește și mântuiește lumea, pentru care Te-ai răstignit. Miluiește, Mântuitorule, pe toți cei ce s-au botezat întru numele Preasfintei Treimi. Mântuiește și binecuvintează toate popoarele pământului cu lumină, cu viață și nădejde sfântă, cu revărsare de har și cu multă pace între oameni. Binecuvintează, Doamne, țara noastră românească cu statornicie în dreapta credință, cu bucurie și armonie. Revarsă, Mântuitorule, binecuvântarea Iordanului peste lume și peste țara noastră, peste casele și sufletele noastre, peste toți cei ce își pun nădejdea în Tine!

Părintele Matia ne arată, în apropiere, câteva mănăstiri înălțate pe malul Iordanului, unde S-a botezat Domnul. Toate au ca hram pe Sfântul Ioan Botezătorul. Este o mănăstire ortodoxă, una catolică și una armeană și, bineînțeles, Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul. În aceste mănăstiri au trăit mii de călugări în trecut. Iar în pustiul și lunca Iordanului alte mii de pustnici, printre care și români.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 307-311)