Cuviosul Ioan Iacob s-a născut la 23 iulie 1913 în satul Crăiniceni, comuna Păltiniș, din județul Botoșani, fost Dorohoi. Era unicul fiu al părinților săi, Maxim și Ecaterina, primind din botez numele de Ilie. Rămas de mic orfan, a fost crescut de bunica sa și de rude. După absolvirea liceului „Dimitrie Cantemir” din Cozmeni – Cernăuți, în vara anului 1933 intră în obștea Mănăstirii Neamț. La 9 aprilie 1936, în Joia Mare, este tuns în monahism împreună cu încă 15 frați din marea lavră. În toamna anului 1936 pleacă să se închine la Mormântul Domnului și se închinoviază în obștea Mănăstirii Sfântul Sava. Aici se face schimonah și se nevoiește zece ani de zile ca bibliotecar, paraclisier și îngrijitor de bolnavi al acestei lavre. Iubea foarte mult rugăciunea, liniștea și studiul. În anul 1947 este hirotonit ieromonah în Bise-rica Sfântului Mormânt și apoi numit de Patriarhia Română egumen al schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul de la Iordan.

În noiembrie 1952, după șase ani de ascultare și nevoință în pustiul Iordanului, Cuviosul Ioan Iacob este schimbat din egumenia schitului, fiind bolnav, și se face sihastru în peștera Sfânta Ana din pustiul Hozeva, împreună cu ucenicul său, monahul Ioanichie Pârâială. În această peșteră s-a nevoit marele sihastru cu ucenicul său, timp de peste 7 ani, din primăvara anului 1953 până în vara anului 1960, ajungând la o înaltă măsură de trăire duhovnicească. La 5 august 1960, Cuviosul Ioan își dă sufletul în mâinile Domnului și este înmormântat în peșteră de către Arhimandritul Amfilohie, egumenul Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din apropiere.

Timp de douăzeci de ani Peștera Sfânta Ana și mormântul Cuviosului Ioan au fost vizitate de evlavioșii închinători români care veneau în pelerinaj la Sfintele Locuri.

La 8 august 1980, în mod providențial, s-au aflat în mormânt moaștele întregi, proslăvite, adică nestricate și binemirositoare, ale cuviosului, fapt pentru care Patriarhia Ortodoxă de Ierusalim l-a declarat sfânt și a dispus să i se așeze moaștele în Biserica Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul.

La 15 august 1980, când era hramul mănăstirii, moaștele Cuviosului Ioan au fost strămutate cu mare procesiune în Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul. Aici au fost așezate într-un paraclis unde se păstrează și alte sfinte moaște. De atunci marele sihastru este cunos-cut sub numele de „Cuviosul Ioan cel Nou Românul”, sau „Hozevitul” și este cinstit de numeroși pelerini din țările creștine.

Trebuie subliniat despre Cuviosul Ioan cel Nou Românul că este cel mai recent sfânt din toată lumea creștină contemporană, care onorează în mod deosebit Biserica și poporul nostru credincios. Numele și viața lui plină de har și sfințenie îl fac vrednic de cuvenita cinstire duhovnicească, numărându-se pe pământ în ceata marilor sihaștri, iar în cer adăugându-se la ceata Sfinților Părinți și rugători pentru toată lumea înaintea Preasfintei Treimi.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 300-302)