Mândria îl lipsește pe om de nădejdea mântuirii
Viața duhovnicească a creștinului trebuie să fie însoțită de cunoașterea de sine și de cunoașterea propriei neputințe – pe când mândria îl lipsește pe om de vederea duhovnicească și de această cunoaștere.
Mândria este o „inflamație” a sufletului, rădăcină și izvor a toată păgânătatea, culme a răului, patimă care-l face pe om unealtă a diavolului și îl supune aceleiași pedepse cu a îngerului căzut.
Patima mândriei nu lasă nicio virtute să se statornicească în sufletul omului și să-și facă lucrarea mântuitoare. Ca exemplu, Sfântul Ioan Gură de Aur dă parabola despre vameș și fariseu (Luca 18, 9-14) și zice: „Fariseul, care postea de două ori săptămână, nu era oare drept?”. Dar ce zice? „Nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți” (Luca 18, 11). „Adeseori omul cu conștiința curată cade în mândrie, și dacă nu-l vatămă păcatul, îl vatămă mândria.”
Mândria îl lipsește pe om de nădejdea mântuirii. Viața duhovnicească a creștinului trebuie să fie însoțită de cunoașterea de sine și de cunoașterea propriei neputințe – pe când mândria îl lipsește pe om de vederea duhovnicească și de această cunoaștere. Cu atât mai mult îl împiedică să-L cunoască pe Dumnezeu. Nimic nu este atât de potrivnic dragostei ca mândria. Aceasta dă naștere mâniei, iubirii de slavă, invidiei, geloziei, disprețului față de săraci, patimii banilor, răzbunării și multor altor patimi.
Această patimă tulbură mereu sufletul omului și-l face incapabil să îndure supărările și restriștile.
Sfântul Ioan Gură de Aur dă acestei patimi pierzătoare următoarea definiție: „A te socoti mai bun decât semenii tăi este mândrie”. El spune că mândria este semnul prin care se deosebește o minte mărginită și un suflet lipsit de noblețe. Sfântul consideră că păcatul mândriei este mai rău decât curvia, și explică: „...fiindcă, deși curvia este un rău care nu poate fi dezvinovățit, dar cel puțin unii mai pot spune că au fost biruiți de dorință, pe când trufia n-are nicio pricină firească”.
Sfântul spune, de asemenea, că e mai bine să fii prost decât mândru. Prostia este un rău doar pentru prostul însuși, pe când mândria este o plagă și pentru ceilalți. (Ieromonah Ambrozie Ermakov)
(Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, pp. 61-62)
Maica Domnului ne aduce înaintea lui Dumnezeu
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro