„Și am văzut un bărbat cuvios că zicea către mine: «Și dacă vei fi izbăvit din prezentul pericol, te faci creștin?». Și am zis eu: «Da, doamne, numai miluiește-mă». Și după ce am făgăduit eu acestea, a apucat cârma sfântul și nu s-a oprit din cârmuit până ce nu m-a izbăvit.”
Dar a venit la noi cuvântul povestindu-ne o minune mai nouă a Sfântului Nicolae. Căci un saracin egiptean pescuind într-o corabie ușoară, cum avea obiceiul, cade asupra lui „suflare de vifor” cu multă tărie și, ducându-l pe el în largul mării, se deznădăjduia de viața lui. Și pierzând cârma corabiei, a căzut cu fața în jos în mijlocul ei, strigând și zicând: „Sfinte Nicolae, pe care îl cheamă în ajutor creștinii, dacă vei veni și mă vei izbăvi din nevoia aceasta, mă voi lepăda de religia saracinilor și mă fac creștin!”. A zis acestea și amețit fiind din pricina întreitului val, zăcea pe fundul corabiei ca un mort.
„Și am văzut un bărbat cuvios că zicea către mine: Și dacă vei fi izbăvit din prezentul pericol te faci creștin? Și am zis eu: Da, doamne, numai miluiește-mă! Și după ce am făgăduit eu acestea, a apucat cârma sfântul și nu s-a oprit din cârmuit până ce nu m-a izbăvit în castrul Attaleei. Și predat fiind uscatului, se minunau toți și mă numeau „corăbierul solitar”. Și întrebându-mă multe oamenii, i-am întrebat și eu dacă se află acolo o biserică a Sfântului Nicolae. Și mă duc ei pe mine la biserica pe care o căutam și am văzut acolo chipul celui ce mă izbăvise într-o sfântă icoană și l-am cunoscut pe el și m-am închinat lui și am mărturisit harul Sfântului Nicolae care a venit la mine.
Și acestea le-a povestit saracinul oarecând. Iar cei din castru mărturisesc și ei împreună cu el minunea și că s-a botezat bărbatul și a devenit creștin și a luat o femeie creștină după lege și a făcut copii și a devenit înstărit. Și copiii lui până acum păstrează numele părintelui lor, numindu-se „fii ai corăbierului solitar”. Și pe Sfântul Nicolae îl prăznuiesc an de an și aflând ei minunea care s-a întâmplat cu părintele lor o cinstesc spre slava lui Dumnezeu și lauda dumnezeiescului și de Dumnezeu purtătorului părintelui nostru Nicolae.
(Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Scrieri III. Panegirice I, Editura Doxologia, Iași, 2016)
Despre Sfântul Neofit Zăvorâtul din Pafos, insula Cipru
Sfântul Neofit, zăvorâtul din Pafos, s-a născut în anul 1134, în satul Lefkara lângă Larnaka. Când a împlinit vârsta de 18 ani, părinții lui l-au logodit. Însă tânărul Neofit a fugit din casa părintească, mergând la mănăstirea Sfântului Ioan Hrisostom din muntele Koutzouvéntis. După două luni, părinții săi l-au găsit și l-au luat acasă. Neofit nu voia nici în ruptul capului să se însoare, ci să se călugărească. Văzând părinții săi cât de ferm era în hotărârea lui, au renunțat la planurile de căsătorie.
