„Sfinte Nicolae, vino!”

 

Și zicând aceasta, nu l-am mai văzut, dar s-a făcut îndată liniște mare. Iar noi cei ce ne deznădăjduisem de viață, stând înainte, am slăvit pe Dumnezeu și l-am lăudat pe Sfântul Nicolae. 

Dar fiind izvor de minuni Sfântul Nicolae și unui anume Simeon Decapolitul, bărbat virtuos, i-a salvat ucenicul dintr-un naufragiu cumplit, pe nume Nicolae, care a și povestit despre această minune că: „Pe când pluteam eu cu unii corăbieri spre părțile Katavolou, la porunca lui Simeon, starețul meu, pentru o treabă oarecare, navigam noi veselindu-ne foarte. Și dintr-odată cade peste noi o furtună, ploaie năprasnică și întuneric adânc și val și tulburare mare, încât nu doar pânzele, ci și însăși cârma a pierdut-o cârmaciul și prora toată a căzut și toți strigau „Doamne miluiește” și „Sfinte Nicolae, vino!”.

Și acestea povestindu-le monahul ucenic Nicolae, zicea că: Dar l-am văzut eu pe Sfântul Nicolae, umblând pe mare ca pe uscat și venind la corabie, cu glas bucuros și vesel îi spune cârmaciului: „Ridică-te, frate, și fără frică fă-ți treaba ta. Căci cu voi sunt eu pe care voi îl numiți Nicolae cel din Mirele Lichiei”. Și zicând aceasta, nu l-am mai văzut, dar s-a făcut îndată liniște mare. Iar noi cei ce ne deznădăjduisem de viață, stând înainte, am slăvit pe Dumnezeu și l-am lăudat pe Sfântul Nicolae. 

(Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Panegirice I, Scrieri III, Editura Doxologia, Iași, 2016)

De la același autor

Ultimele din categorie