Mai bine să folosim timpul de aur cugetând la păcatele tinereţii şi ale neştiinţei, la căinţa sinceră pentru ele şi la spovedanie, să ne îndeletnicim cu rugăciunea curată, fie ea şi scurtă, şi cu împărtăşirea cu Sfintele Taine, măcar o dată pe lună, şi cu cugetarea: „O, vai mie, căci sunt păcătos, vai mie, căci nu am fapte bune! Cum mă voi înfăţişa la judecata lui Dumnezeu? Cum mă voi sălăşlui cu sfinţii?”. Nimic nu este mai aproape de noi ca moartea! Şi, oriunde s-ar întâmpla să ne sfârşim viaţa noastră cu nădejdea în mântuirea lui Dumnezeu şi să fim coborâţi în mormânt, peste tot este pământul Domnului! (Sfântul Antonie de la Optina)

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 203)