Domnul ne-a poruncit să nu săvârșim nici rugăciuni, nici milostenii, nici post, nici alte fapte bune înaintea oamenilor, socotind aceasta a fi o căutare fățarnică a slavei de la dânșii. Tatăl nostru Cel Ceresc, Cel întru ascuns..., și Carele vede întru ascuns (Matei 6, 1-18), nu binevoiește spre astfel de faceri.

Și nu numai porunca lui Dumnezeu îndeamnă a ne ascunde viața lăuntrică de ochi străini, dar și instinctul firesc, duhovnicesc, oprește, ca un oarecare „imperativ categoric”, de a necinsti taina sufletului ce stă înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea de pocăință înaintea Celui Înalt este colțișorul cel mai intim al sufletului nostru.

(Arhimandritul Sofronie Saharov, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, traducere de Ierom. Rafail Noica, Editura Sophia, București, 2005, p. 5)