Această decizie istorică a canonizării celor 16 femei cu viață sfântă (mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare) a fost adoptată de Sfântul Sinod în ședința din iulie 2025.

Tomosul Sinodal de proclamare generală al Bisericii Ortodoxe Române a fost citit, după săvârșirea Sfintei Liturghii, de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, iar Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit mesajul său, intitulat 
Sfintele Femei Românce sunt modele de evlavie, dragoste jertfelnică și curaj mărturisitor.

Cine sunt sfintele din Arhiepiscopia Iașilor?

• Schimonahia Mavra de pe muntele Ceahlău (sec. XVII-XVIII) cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău și cu cinstire în data de 4 mai;

Schimonahia Mavra de pe Muntele Ceahlău (sec. XVII-XVIII) s-a născut pe Valea Bistriței și, crescută în evlavie, a îmbrățișat de tânără viața monahală la Schitul Silvestru. După primirea schimei, s-a retras într-o chilie izolată, dedicându-se rugăciunii și ascezei, fiind însoțită mereu de o căprioară credincioasă. În „Poiana Maicilor”, alături de ucenicele ei, a întemeiat o mică așezare pustnicească. Spre sfârșitul vieții, s-a retras la Ponoare, sub vârful Ceahlăului, unde, după ani de nevoință, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântată în „Poiana Maicilor”, iar moaștele ei au rămas tainic ascunse în acest loc sfânt.

• Schimonahia Nazaria, prima stareță a Mănăstirii Văratec (1697-1814), cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Nazaria de la Văratec și cu cinstire în data de 17 august;

Schimonahia Nazaria s-a născut la Braşov. A fost căsătorită şi a născut doi copii. După moartea soţului, a rămas văduvă de tânără. La scurt timp, prin voia lui Dumnezeu, şi-a pierdut şi copiii. Rămasă singură şi dorind să slujească lui Hristos, a intrat în viaţa călugărească. A petrecut mai întâi în Schitul Scânteia din Vrancea, unde a fost făcută rasoforă sub numele de Natalia. Ulterior, s-a mutat la Schitul Bonţeşti, unde a primit marele şi îngerescul chip, devenind Nazaria. În 1788, după întemeierea Mănăstirii Văratec, Cuviosul Iosif Pustnicul a adus-o pe schimonahia Nazaria de la Durău şi a numit-o stareţă la Văratec, devenind astfel prima stareţă a Mănăstirii Văratec.

• Schimonahia Olimpiada, ctitora Mănăstirii Văratec (1757-1842), cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Olimpiada de la Văratec și cu cinstire în data de 17 august;

Schimonahia Olimpiada, fiică de preot din Iași, s-a căsătorit, dar după moartea soțului a renunțat la grijile lumești și a plecat să slujească lui Hristos în Mănăstirea Topolița din Neamț. Acolo a fost făcută rasoforă, primind numele de Olimpiada. La îndrumarea starețului Paisie, a căutat împreună cu Schimonahia Nazaria un loc pentru a întemeia o mănăstire unde să se nevoiască în tăcere, rugăciune și ascultare. În 1785, cu sfatul Cuviosului Iosif Pustnicul, a început construcția unei biserici din lemn într-un loc liniștit din pădurile Văratecului, marcând astfel înființarea Schitului de maici Văratec. Aici, rasofora Olimpiada a primit tunderea în marea schimă.

• Olimpiada Tănase (1880-1967), mama Cuviosului Petroniu de la Prodromu, cu titulatura de Sfânta Olimpiada din Fărcașa și cu cinstire în data de 4 iulie;

Olimpiada Tănase (1880–1967) a fost mama părintelui Petroniu Tănase, binecunoscutul duhovnic de la Schitul Prodromu din Sfântul Munte Athos. Viața ei a fost una profund duhovnicească, caracterizată printr-o viețuire filocalică. În Joia Mare, Olimpiada Tănase – femeie profund credincioasă – a spălat picioarele unei bătrâne țintuite de boală la pat și i-a oferit daruri. Era nelipsită de la slujbele bisericii, trudea până la miezul nopții și chiar mai târziu, odihnindu-se foarte puțin. Ea torcea, ea țesea, ea era la vite, la ogor, la toate – așa cum însuși părintele Petroniu mărturisea.

• Blandina Gobjila (1906-1971), învățătoare, 15 ani deportată în Siberia, cu titulatura de Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași și cu cinstire în data de 24 mai;

Blandina Gobjilă, cunoscută ca „Mama Blondina”, a rămas în inimile celor care au cunoscut-o drept o mărturisitoare a lui Hristos din zilele noastre, o pildă vie de bunătate, credință și jertfelnicie. Născută în Basarabia în 24 februarie 1906, de profesie învățătoare, mama Blandină a fost, vreme de 15 ani, deportata în Siberia, unde a făcut experiența vieții dure din închisori și lagăre. Ultima parte a vieții și-a petrecut-o slujind Sfintei Parascheva și semenilor la Catedrala Mitropolitană din Iași. A trecut la cele veșnice pe 24 mai 1971. Este înmormântată la Cimitirul „Eternitatea” din Iași.

• Monahia Elisabeta (Safta) Brâncoveanu (1776-1857), cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu și cu cinstire în data de 17 august;

S-a născut în 1776 la Iași, capitala Moldovei, fiind botezată Elisabeta, dar numită de către toți Safta. Era fiica lui Teodor Balș, un boier care a îndeplinit și funcția de caimacam (locotenent domnesc) al Moldovei, pentru scurtă vreme înainte de unirea Principatelor. Mama ei, Zoe, era din neamul boieresc al familiei Rosetti. În 1793, la vârsta de aproape 18 ani, s-a căsătorit cu Grigorie Basarab Brâncoveanu (1767-1832), la acea vreme mare ban în Țara Românească. 1840 domnița Safta s-a retras la Mănăstirea Văratec, unde este cunoscută ca maica Elisabeta, iar în unele scrisori e numită schimonahie.

În continuarea programului va avea loc ședința Sfântului Sinod.