Schimonahia Mavra de pe Muntele Ceahlău (sec. XVII-XVIII) s-a născut pe Valea Bistriței și, crescută în evlavie, a îmbrățișat de tânără viața monahală la Schitul Silvestru. După primirea schimei, s-a retras într-o chilie izolată, dedicându-se rugăciunii și ascezei, fiind însoțită mereu de o căprioară credincioasă. În „Poiana Maicilor”, alături de ucenicele ei, a întemeiat o mică așezare pustnicească. Spre sfârșitul vieții, s-a retras la Ponoare, sub vârful Ceahlăului, unde, după ani de nevoință, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântată în „Poiana Maicilor”, iar moaștele ei au rămas tainic ascunse în acest loc sfânt. A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău” și prăznuirea în ziua de 4 mai.