Care e scopul Ortodoxiei? Se vede clar din calendarul sărbătorilor. Avem întâi Paștile, apoi avem Cincizecimea. La Paști avem botezul cu apă. La Cincizecime avem botezul cu Duh. Așadar, până la Cincizecime, credincioșii sunt cercetați de Duhul Sfânt. Iar rezultatul, care este? Duminica Tuturor Sfinților. Cu alte cuvinte, toți ortodocșii să se numere în rândul Sfinților. Roada Duhului Sfânt la Cincizecime este sfințirea omului. Acesta este scopul Botezului. Acum, lucrul ăsta a ajuns doar scopul monahilor, „meseria” lor de bază. Adică, cum, n-ar trebui toți să ajungem sfinți? Numai călugării? Dar ce înseamnă asta? N-au toți, adică, nevoie de tămăduire? E ca și cum am avea cancer, și spunem că numai doctorii au dreptul la tratament, nu fiecare. Care știință medicală ar accepta să trateze doar un grup de oameni? Tămăduirea este pentru toți bolnavii. Scopul Bisericii, adică îndumnezeirea-sfințirea omului, este scopul inițial al creării celor întâi-zidiți. Acest lucru se vede din faptul că și copiii mici pot ajunge la sfințenie. La naștere, mintea (νοῦς) lor este luminată, energia noetică le funcționează, dar această energie noetică le va fi întunecată de întunericul și condițiile din mediul în care trăiesc.

Biserica reprezintă un regim „politic” în care avem alte legi decât cele ce se aplică în regimurile seculare.

Ce este Ortodoxia? Desigur, Ortodoxia are legătură cu Dumnezeu, Ortodoxia Îl slăvește pe Dumnezeu și se împărtășește de slava lui Dumnezeu. Biserica e alcătuită din oameni, care sunt Trupul lui Hristos, dar se deosebesc între ei în funcție de starea lor duhovnicească. Adică în Ortodoxie nu avem democrație și egalitate absolută între cetățenii Trupului lui Hristos. Avem inegalitate. Și, de fapt, de multe ori avem chiar o foarte mare inegalitate. Asta înseamnă că regimul „politic” al Bisericii n-are legătură nici cu democrațiile, nici cu dictaturile, cu nimic. Este o societate harismatică de oameni care alcătuiesc Trupul lui Hristos. În rândul lor, se disting Patriarhii, Prorocii, Apostolii, episcopii, preoții, diaconii și mirenii. Și apoi, îndumnezeiții, luminații, cei ce se curățesc, ș.a.m.d. Avem o foarte mare diversitate.

(IPS Ierótheos Vlachos, Mitropolitul Nafpaktosului, Dogmatica empirică după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis, Volumul II, Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 191-192)