De bolta tunelului de coborâre atârnă până jos candele mari de argint, unde se află un paraclis cu două altare, în posesia Bisericii Armene.

Coborâm și ne oprim în paraclisul armean, frumos împodobit cu icoane. Altarul central este închinat Sfintei Împărătese Elena, care s-a ostenit să afle Sfânta Cruce, arma creștinilor, ascunsă în această peșteră de ura iudeilor. Altarul de la nord, mai mic, este închinat „Bunului tâlhar”, care a crezut în Hristos și a dobândit raiul. În acest paraclis slujitori armeni fac zilnic slujbă, la orele rânduite, iar seara fac procesiune cu toți preoții și diaconii lor, de la paraclisul Sfintei Elena până sus, la altarul lor principal de lângă Piatra Ungerii.

Din paraclisul Sfânta Elena apare o scară în dreapta, care coboară tocmai în adâncul peșterii, unde – după tradiție – au fost descoperite cele trei cruci. Aici au înălțat catolicii un mic altar și o statuie închinate Sfintei Elena. Acest loc se numește „Cripta Sfintei Cruci”. Era probabil un fel de cisternă pentru apă, în adâncul pământului, după obiceiul locului, unde iudeii au aruncat Crucea Domnului, împreună cu celelalte două. Ne rugăm Mântuitorului și sărutăm Sfânta Cruce.

Păzește, Doamne, lumea și Biserica Ta, cu puterea Crucii Tale. Îngrădește sufletele noastre cu această sfântă armă dătătoare de viață și izgonitoare de diavoli. Alungă dintre noi toate smintelile vrăjmașului, toată dezbinarea, toată ura și eresul. Pierde, Doamne, cu puterea Sfintei Cruci, toate cursele satanei și plăcerile păcatelor. Fă pace în inimi prin Cruce. Fă pace și armonie în casele creștinilor prin Cruce. Fă pace și armonie între oameni prin puterea Sfintei Cruci.

Slavă Ție, Mântuitorule, pentru Sfintele Tale Patimi! Slavă Ție, pentru Sfânta Cruce, arma Creștinătății! Apoi cântăm de trei ori: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim!”.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 77-79)