părinte (de copil)

Moda dezvoltării timpurii a intelectului

Din păcate, deseori învăţarea copilului nu este decât o metodă de a demonstra cunoscuţilor capacităţile sale neobişnuite. După ce i se cere copilului de trei ani, pentru a nu ştiu câta oară, să citească în faţa unei cunoştinţe, acesta înţelege că răspunde apelului nu pentru că aceasta îl interesează pe el, ci pentru a-i face să se mire pe cei care ascultă. Şi astfel, cititul devine una din activităţile pe care le urăşte copilul. 

Căutați frumusețea în natură și arătați-le copiilor că viața este un dar

Pe copii nu-i nevoie să-i înveţe nimeni nimic despre minuni, e nevoie doar de a le crea prilejuri de a păşi pe tărâmul minunilor, întrucat paşii îi vor face ei înşişi.

Ce să facem când copiii nu au răbdare să stea la Sfânta Liturghie...să-i mai luam la Biserică sau să-i lăsăm acasă?

Aceia care aveți copii trebuie să vă lăsați voi după copii, nu copiii după voi, la măsura voastră. Se zice că niciodată nu poți să ceri unui copil să meargă la același pas cu un om mare. Un copil are pas de copil. Dacă vrei să mergi cu el, te lași tu după el, trebuie să-i înțelegi neputința lui; nu­-i ceri niște lucruri pe care nici tu nu le­-ai făcut când erai copil și nici nu le­-ai fi putut face.

Când copiii zboară din cuib

Este nevoie, în aceste momente, de multă răbdare din partea fiecăruia, pentru a-şi înţelege propriile sentimente şi sentimentele celuilalt. De asemenea, este importantă înţelegerea faptului că independenţa la care a ajuns copilul nu înseamnă abandon, lipsă de recunoştinţă, ci doar o etapă firească de dezvoltare. Sentimentele de afecţiune dintre părinţi şi copii nu dispar, ci doar se reaşează pe alte baze.

(Video) Ioana, 7 ani: Cum pot s-o fac pe mama să nu mai țipe?

Fragment din intervenția LIVE de joi, 7 mai 2020, cu Maica Siluana Vlad, stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași: „Dialog cu cei mici și mari”.

Cinci motive să nu spui în exces „foarte bine”

Probabil că se ştie deja despre importanţa iubirii necondiţionate cu care e nevoie să ne creştem copiii. În articolul său, „Five Reasons to Stop Saying Good Job!”, un speaker pe teme de educaţie, comportament şi parenting din America, Alfie Kohn, autor a douăsprezece cărţi pe aceste teme, arată cum să nu cădem în capcana iubirii condiţionate faţă de copii.

Să insuflăm copiilor sentimentul responsabilității pentru greșeli

Copiii, ca şi părinţii, trebuie să trăiască cu frica de a păcătui, cu sentimentul de căinţă, care începe odată cu învăţarea cuvântul „iartă-mă” chiar şi pentru cele mai mici greşeli.

Încredinţaţi-vă copiii lui Dumnezeu, iar El va avea grijă de ei

Încredinţaţi-vă copiii lui Dumnezeu, pentru că voi le-aţi dat numai trupul, iar Dumnezeu le-a creat sufletul. Deci este obligat să aibă grijă de ei.

Dorința de libertate a adolescentului nu înseamnă să fie lăsat să facă orice

Problemele se ivesc atunci când părinţii sunt atât de severi, încât copiii încep să aibă resentimente faţă de ei. Chiar şi atunci când suntem nevoiţi să spunem „nu” cererii unui adolescent, trebuie să-l ascultăm cu atenţie şi să-i arătăm că am fi gata să lăsăm de la noi dacă nu ar exista un obstacol real. Altminteri, copiii vor înceta să ne mai spună dorinţele şi gândurile lor adevărate.

„În primul rând, rugați-vă pentru copilul pe care aveți să-l aduceți pe lume” – Părintele Rafail Noica

În timpul sarcinii, și tatăl și mama să fie răspunzători, pentru că în prunc se înregistrează absolut tot ceea ce trăiesc părinții atât în clipa zămislirii, cât și în viața lor, în general. Cred că dacă veți avea disciplina aceasta, veți putea surprinde intuițiile copiilor voștri.

Pagini