părinte (de copil)

Posibile obstacole ce pot apărea în comunicarea dintre părinți și adolescenți

„Tinerii, la fel ca noi ceilalţi, îşi strigă nevoile în multe feluri, de multe ori confuz. Unii îi judecă exagerat pe toţi şi toate din jurul lor, alţii se aruncă într-un cerc de activităţi de voluntariat sau se îndepărtează de lume, petrecându-şi fiecare clipă în faţa televizorului, unii întorc spatele prietenilor şi familiilor, ca şi cum i-ar ţine undeva, afară, alţii se înconjoară cu ziduri, într-o continuă stare de acuze, de glume şi de ironii. Alţii sunt cuceriţi de un fel religios tineresc, ce pare nefiresc părinţilor lor. Deoarece tinerii ne vorbesc într-un mod mediat, strigătele lor sunt deseori luate drept altceva. Însă toţi pot să-şi exprime nevoi omeneşti adânci, deşi de multe ori o fac cu greu în mod articulat.”

Când cerem binecuvântarea părinților?

Cunosc familii creştine în care fiul sau fiica, ieşind afară, plecând la facultate iau binecuvântare de la mama sau de la tata, ceea ce oferă relaţiei lor o căldură şi o apropiere deosebită, dar apără şi copilul.

Lupta adolescentului pentru independență

Adolescenţii care lucrează dobândesc mai repede o autonomie, în timp ce aceia care-şi continuă studiile o dobândesc mult mai târziu. Legătura foarte strânsă cu mediul protector al familiei, care se păstrează la noi, întârzie găsirea unui serviciu potrivit şi face ca munca în adolescenţă să fie un mod de independenţă nedorit atât de părinţi, cât şi de adolescenţi. 

Moștenirea părinților pentru copii: paza și ajutorul lui Dumnezeu

Vrei să te iubească Dumnezeu? Atunci fă-L datornicul tău, împrumutându-I cele ce dai săracilor. Nu încredinţa oamenilor păzirea şi înmulţirea banilor tăi. Vrei ca fiii tăi să fie bogaţi? Atunci lasă-le ca moştenire bunăvoinţa lui Dumnezeu. Căci El, dacă te vede că eşti milostiv faţă de semenul tău, va deschide pentru copiii, pe care îi laşi în urmă, comorile Sale nesfârşite.

Pedeapsa nu este cel mai eficient mod de a corecta copiii

Pedepsele sunt, de obicei, reacţii impulsive la comportamentele greşite ale copiilor, reacţii ce subminează obiectivele noastre pe termen lung. Ele vizează crearea unei suferinţe în scopul curmării pe termen scurt a unui comportament, alimentând frica şi revolta pe termen lung. Pedeapsa nu îl învaţă pe copil cum să facă bine. Când copilul tău se chinuieşte să înveţe la matematică, nu o să-i dai pedepse tot mai mari pentru greşelile pe care le face, ci vei acorda mai mult timp să-i arăţi cum să rezolve corect problemele. Copiii noştri învaţă despre viaţă, care e mult mai greu de învăţat decât matematica.

Până când suntem datori a asculta de părinţii noştri?

Ca şi alte aspecte ale vieţii creştine, şi ascultarea faţă de părinţi trebuie tratată cu mult discernământ. Ea nu trebuie să fie nici absolută, nici relativizată, adaptată slăbiciunilor sau patimilor noastre. Reperul absolut este Dumnezeu, iar ghid ne este iubirea practică.

Sacralitatea cinstirii aduse părinților noștri trupești!

Cinstirea față de părinți și grija pentru ei să se întindă asupra tuturor împrejurărilor vieții, până la mormânt și dincolo de mormânt.

Copilul îmi povestește ce a spus la spovedanie – îl opresc sau nu?

Adesea copiii nu spun ce au zis la spovedanie, ci ce au auzit de la preot. Nu trebuie nici să-i oprim să spună acestea, dar nici nu trebuie să judecăm în vreun fel cuvintele preotului, căci aceasta îi va dăuna copilului.

(Video) Părintele Constantin Necula: „Familia este un cuib al educaţiei, în iubire, a copiilor”

Părintele Constantin Necula: „Vă rog să vă aduceţi aminte: copiii dumneavoastră nu sunt carnetele lor de note. Semnaţi-le cu ochii închişi! [...] Nu şcoala îi educă pe copii, ci ea beneficiază de efortul unei familii întregi”.

Cum le vorbim copiilor noștri despre Dumnezeu?

Sarcina noastră în ceea ce privește sentimentul de evlavie al copiilor constă în a-i face să realizeze acțiunea lui Dumnezeu în limitele propriei lor experiențe de viață, ale cunoașterii evenimentelor naturale și ale capacității lor de raționalizare. În propriul ritm și în felul specific fiecăruia, cu ajutorul lui Dumnezeu, ei vor dobândi sentimentul sfințeniei, un fel de evlavie față de taina lui Dumnezeu.

Pagini