Părintele Arsenie Boca a aprofundat noțiuni de medicină, genetică, embriologie, psihologie, vorbind, astfel, despre transmiterea ereditară sau genetică nu doar a unor însușiri fizice sau biologice, ci și a trăsăturilor spirituale. Fără a intra în detalii prea largi asupra concepției sale în această privință, câteva texte ale duhovnicului român ne ajută să înțelegem aceste realități spirituale. El vorbea despre o „biografie genetică” a fiecărui om, care are la bază „moștenirea genetică”, adică transmiterea de la predecesori, în codul genetic al urmașilor, a calităților, dar și a vulnerabilităților fizice, psihice și morale. Omul, spunea Părintele, „are o biografie genetică, o contabilitate, o evidență «la zi» a tuturor faptelor, cuvintelor și gândurilor sale. Toate se rezumă în „codul genetic” și se transmit urmașilor, ca virtualități posibile. Se înscriu, deci, și toate biruințele diavolului asupra sufletului, a omului în expresia lui totală”. Astfel, „toată înfățișarea noastră fizică, toate faptele, vorbele și gândurile, - deci de la expresia cea mai materială, până la cea mai mică undă de energie a unui gând – se transcriu, în flux continuu, în constituenții fondului genetic, în sămânța de om, ca energii virtuale sau ca recesiuni – defecțiuni – care, în cursul devenirii au să ajungă (devină) actuale, fie ca un plus de viață, fie ca un minus de existență.

Paradoxal: trecutul se ține de noi ca prezent și ne așteaptă ca viitor; prezentul poate frâna trecutul și modifica viitorul; viitorul poate fi anticipat în prezent și poate frâna, chiar stinge trecutul”.

Toate gândurile, dar mai ales vorbele și faptele noastre se înscriu în însăși ființa noastră, fiind consemnate în Cartea Vieții și în cartea noastră, în codul genetic, datorită faptului că Dumnezeu este de față și nimic nu se petrece fără voia sau cunoștința Sa. Când greșim, învață Părintele, fapta rea „se înscrie, ca defecțiune, ca defectivitate, într-una din genele unuia din cromozomii care au de condus o zonă, un organ al făpturii noastre fizice. Informația codificată trece la arhivă, activul nostru genetic și așteaptă prilejul transcrierii de la virtualitate la activitate. Această genă cu înscriere negativă (a greșelii) se numește genă recesivă; informația se numește recesivitate și va traduce, va dirija o infirmitate, o deviere, o urâțire, o infirmare, o moarte, în linie ereditară spre viitor”. Efectele faptelor rele se înscriu în soarta lui și a a urmașilor săi, în mediul social prezent și viitor, precum și în mediul cosmic.

Credința ortodoxă învață că trupul omului provine de la părinții săi, iar sufletul îi este dat de către Dumnezeu, încă din momentul formării trupului. „La constituirea unui embrion, spune Părintele Arsenie, Transcendența e de față. Ea alege din milioanele de spermatozoizi exemplarul care pedepsește urmașul unor greșeli ale progenitorilor în prezență. Sau cazul invers: binecuvintează cu înzestrările harului (harul e o energie necreată), alegând exemplarul favorabil unei misiuni viitoare, care are transcrisă această informație genetică”.

Așa se face că, din părinți cu viață duhovnicească înaltă, se nasc copii sănătoși, care aduc bucurie și mângâiere neamului, pe care îl duc mai departe, în timp ce din părinți care trăiesc în neînfrânare și păcate se nasc „copii în lanțuri”, purtând în ființa lor (trup și suflet, boli și suferințe), copii născuți în fărădelegi. „Cei ce-și beau mintea”, cum îi numea Părintele pe alcoolici, își condamnă copiii la suferință, la moștenirea unor tare ereditare, malformații și boli fizice și psihice, trăind astfel ca „oameni din iad”.

Așadar, precum există posibilitatea ca viitorului copil să i se transmită, în codul său genetic, anumite slăbiciuni fizice, tot astfel, în plan spiritual, el poate moșteni vulnerabilitățile spirituale ale arborelui său genealogic. 

Legea aceasta a transmiterii ereditare, arată Părintele Arsenie Boca, nu lucrează, însă, implacabil, spre îmbolnăvirea și nefericirea persoanei umane și spre degenerarea și dispariția neamului omenesc. Această transmitere și moștenire genetică pot fi întrerupte și corectate printr-o viață morală înaltă, având în centrul ei pocăința sau, cum arată el, „o pocăință, o îndreptare, o integrare într-o mai corectă concepție de viață, poate decide până la corectarea codului genetic. Dătătorul Legii scoate defecțiunile din acțiune”.