Părinte, credeți că Dumnezeu, atunci când se naște un om, îl alege pentru familie sau pentru călugărie sau îi lasă și lui o marjă de mișcare?

Sigur. Se spune că cine fuge de o cruce dă de alta mai grea. Dumnezeu știe, dar îl lasă și pe om să aleagă. Dumnezeu nu-l obligă; El doar îl cheamă. Spune Părintele Cleopa: „Pe cei ce-i cheamă Dumnezeu și nu răspund, va fi greu pentru ei”. Chemarea este la mântuire. Dumnezeu vrea să te mântuiască, dar dacă tu nu vrei, cine-i de vină? El nu poate să ne mântuiască cu sila, căci atunci ceilalți oameni vor zice: „Da, Doamne, dar pe el de ce l-ai mântuit și pe mine nu?”. Când omul este hotărât, vine și harul. Dacă omul nu este hotărât, atunci nu vine nici harul.

Poate omul să-și facă singur viața mai grea?

Da. Cine fuge de o cruce dă de altele mai grele. De exemplu, am avut eu foarte multe ucenice care voiau să meargă la mănăstire. Și atunci se deschiseseră împrumuturile la bancă și puteai să iei bani, să-ți cumperi apartament, să te căsătorești. Și le-a înșelat vrăjmașul și au dat curs acestui lucru. Și-au luat apartament, și-au luat bani și acum vor să meargă la mănăstire și nu mai pot. Au datorii în bancă. Și nici nu mai au aceeași îndrăzneală în rugăciune și e normal, pentru că s-au înșelat. Aceasta este o înșelare foarte mare: să-L lași pe Dumnezeu și să ceri ajutorul statului sau pe al satanei. Cei care n-au luat bani stau și acum în gazdă sau în chirie. Și-mi zicea cineva: „Părinte, dar numai la noi e așa ceva: să aibă omul casă. În străinătate, oamenii stau o viață întreagă în chirie și nu au atâtea lucruri câte avem noi: mobilă, proprietăți, nu știu câte camere”.