Într-un pelerinaj organizat de Părintele Cristian Ioan, un grup de credincioși din parohia Ianca, județul Brăila, a petrecut mai bine de o oră la Mănăstirea Sihăstria Tarcăului din județul Neamț. După un mic popas de rugăciune în biserica mănăstirii și un cuvânt de folos al Părintelui Zaharia, pelerinii au fost invitați la masă în trapeza mănăstirii.

„N-am mai fost la Tarcău niciodată. Cine știe dacă vom mai ajunge? Mi se pare foarte frumos aici. Această mănăstire veche ne amintește vremurile din trecut, cu simplitatea lor. Nu pare o mănăstire bogată, sponsorizată. Oricum, călugării duc o viață mai aspră în aceste locuri și cred că cei care au venit să rămână, au venit din dragoste, că altfel n-ar fi rezistat, n-ar fi rămas”, consideră doamna Anghelina Nechita, unul dintre pelerini.

„Starețul conduce mănăstirea spre o anumită direcție”

L-am întrebat pe Părintele Cristian Ioan despre criteriile după care apreciază o mănăstire. Iată ce mi-a răspuns:

„În primul rând, apreciez o mănăstire pentru viața sa duhovnicească, pentru trăirea sa. Acolo unde sunt mai mulți frați în rugăciune și în trăire există un duh care îți împărtășește o pace deosebită. Contează foarte mult părintele stareț, care este conducătorul obștii, și în jurul căruia se strâng frații mănăstirii, pentru că dânsul conduce mănăstirea spre o anumită direcție: fie spre rugăciune, fie spre cultură, fie spre muncă, fie spre turism. Iar un stareț care este echilibrat știe să le împace pe toate.

De ce vine un om să devină monah în mănăstire? Nu vine doar ca să muncească. Nu vine să primească turiști. Nu vine să ghideze, să le spună altora istoricul. Vine să se roage, în primul rând. Și dacă găsește duhul de rugăciune, înseamnă că acolo este o mănăstire trăitoare, este o mănăstire vie, este o mănăstire care și-a atins scopul.

„Când cauți rugăciunea, de restul are grijă Dumnezeu”

Mănăstirea, ce înseamnă? Ruperea de lume. Plecăm din lume ca să avem mai multă apropiere de Dumnezeu, mai multă liniște, mai mult timp pentru rugăciune, cu programul de slujbe, cu ascultarea, cu primirea străinilor, a pelerinilor, a celor care vin pentru un cuvânt de folos, pentru o rugăciune sau poate pentru odihnă, să se rupă puțin de probleme.

Mănăstirile, în general, mai ales la noi, acum, sunt într-o înnoire permanentă. Dar trebuie avut grijă să nu lăsăm celelalte în urmă. Aici, la Tarcău, intri și vezi că biserica n-are turla de cupru, chiliile nu sunt înnoite, nu e văruit acolo, nu sunt flori peste tot, nu sunt alei pietruite. Aaa, păi aici nu-i așa....! Dar probabil asta se și vrea. Probabil călugării lucrează mai mult pentru partea cealaltă, pe partea duhovnicească. Ce-ar însemna? Ca să faci toate acestea îți trebuie bani și atunci trebuie să cauți tot mai mult scopul material. Când cauți rugăciunea, de restul are grijă Dumnezeu”, consideră îndrumătorul spiritual al credincioșilor din parohia brăileană Ianca.